În aceeaşi zi cu zăpăceala „a câştigat - n-a câştigat” de la Chişinău, Rusia a pus toate cărţile pe masă şi a enunţat clar oferta pentru Republica Moldova. Vocea de la Moscova care a făcut această ofertă este una dintre cele mai autorizate: Serghei Lavrov, ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse.

Nu mai are rost să intru în detalii despre cine reprezintă ce, ce fel de orientări şi viziuni are fiecare candidat pentru Primăria Chişinăului. Nu mai are rost nici discuţia asupra a ceea ce înseamnă victoria fiecăruia dintre aceşti candidaţi. Vreau doar să subliniez elementele principale ale ofertei venite de la Moscova.

Serghei Lavrov a venit şi a spus clar că Republica Moldova trebuie să renunţe la ideea de stat unitar – iar Transnistria la ideea de independenţă – asta dacă se doreşte rezolvarea conflictului transnistrean. Declaraţia lui Lavrov are implicaţii directe: dacă e să meargă pe această cale, politicienii de la Chişinău vor trebui să găsească soluţii pentru a anula legea din 2005 cu privire la caracterul unitar la Republicii Moldova. Nu se ştie în ce măsură au puterea oficialii de la Tiraspol să anuleze un referendum – ceea ce ar constitui o inovaţie la nivel mondial. Nu se ştie cine va avea curajul la Chişinău să ridice piatra aruncată în baltă de Lavrov cu privire la abandonarea ideii de stat unitar.

Lavrov a mai adăugat că situaţia Republica Moldova-Transnistria se aseamănă cu situaţia Israel-Palestina. După explozia din centrul Chişinăului deja situaţiile chiar încep să semene. Doar că trebuie făcută o observaţie: asemănarea a început să devină din ce în ce mai pregnantă doar după declaraţia lui Lavrov de la Moscova. Pe de altă parte, nu este foarte clar cine este Israelul şi cine este Palestina în această ecuaţie de pe malurile Prutului. Să fie Republica Moldova Israelul? Hm... greu de zis.

Chişinăul nu prea beneficiază de sprijin economic şi militar din partea nu ştiu cui. În plus, moldovenii sunt pe ambele maluri ale Prutului de ceva sute de ani. Majoritatea celor care conduc la Tiraspol au bunicii şi părinţii înmormântaţi pe coclauri foarte îndepărtate. Apoi, dacă ar fi ca transnistrenii să fie palestinieni – se cheamă că ar trebui să stea prin tabere de refugiaţi şi să fie verificaţi la sânge de poliţia Republicii Moldova. Ceea ce nu este cazul. Nici invers nu se prea potriveşte, adică Transnistria-Israel şi Republica Moldova-Palestina. Sau se potriveşte, dar în acest caz Rusia îşi recunoaşte deschis susţinerea economică şi militară acordată Tiraspolului. Nu cred totuşi că Serghei Lavrov a vrut să fie chiar atât de direct.

În altă ordine de idei, acum toată lumea ştie ce pândeşte după colţ. O revenire a oamenilor Moscovei la putere în acest moment declanşează transnistrizarea întregii Republici Moldova. Federalizarea este un cuvânt frumos, destinat să sune bine în documentele internaţionale. În realitate se pregăteşte recunoaşterea legală a regimului de la Tiraspol. Votul nu mai este pentru primărie. De data aceasta este vorba de transnistrizare sau alegerea direcţiei europene.