Cunoscutul îndemn clasic „La arme, fraţi români!” pare să nu ne mai folosească astăzi la nimic. Mai întâi pentru că popoarele, pentru a-şi rezolva problemele, tot mai des apelează nu la armele din dotare, ci la urnele de votare.

Mai apoi pentru că, noi (statul R. Moldova) nu prea avem arme – un pumn de sâmburi de cireşe nu poate înlocui câteva bombe bune, oricât de viteji am fi, chiar cei mai viteji dintre traci! (Mă gândesc cu multă îngrijorare de unde vom împrumuta noi vreo câteva tancuri pentru Marea Paradă Militară din 27 august!

Ne poate salva doar Smirnov de la Tiraspol, de-şi va face milă să ne împrumute vreo „Katiuşa”…)

Vorbeam însă despre urne şi, prin urmare, despre voturi. Votul, spunea cineva, e mai puternic decât glonţul! E spus foarte poetic, dar imprecis.

Votul e mai puternic nu doar decât glonţul, ci şi decât o bombă, ba chiar şi decât un tanc, decât un submarin sau o rachetă intercontinentală! Degeaba se laudă ruşii cu bombele lor atomice. Oricât ar fi ele de atomice, un vot al unui moldovean de la Chişinău, dat cui trebuie, este mai eficient pentru independenţa R. Moldova decât o bombă. Haideţi, deci, duminică, să ieşim la urne. Duminică, fiecare moldovean va fi un glonţ, o bombă, un tanc, o rachetă intercontinentală!

La urne, fraţi români!