Azi, 27 august se împlinesc 20 de ani de la independenţa Basarabiei. Independenţă pentru care în 1991 au luptat şi s-au sacrificat nume sonore. Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Dumitru Matcovschi, sunt doar câţiva dintre cei mulţi care au luptat atunci pentru idealul măreţ al suveranităţii. Unii dintre ei ne-au părăsit demult, odată cu visul. Numele lor le auzim în treacăt, rostite pe vreo scenă, în toiul unui concert la sărbatoarea oficială din fiecare an.

  Astăzi sărbătorim 20 de ani de independenţă, 20 de ani de suveranitate. O dată rotundă şi întreagă. Astăzi trăim în democraţie. Astăzi televiziunile vuiesc de declaraţiile politicienilor, care ne povestesc cu încantare cât de roz este viaţa pe care o ducem, cât de elevate şi complete sunt planurile de ”reformare fundamentală” a Republicii Moldova. Şi tot astăzi suntem în profundă criză economică, politică şi constituţională. Tot astăzi nu avem curajul şi demnitatea să spunem sus şi tare că suntem români şi că vorbim româneşte. Astăzi nu suntem mândri aflându-ne peste hotare, să afirmam că suntem cetăţeni ai ţării noastre. Astăzi arătăm cu degetul spre cel de alături, sau spre cei care fac legea, fără să acceptam şi să ne asumăm că tot noi i-am ales, le-am dat posturi de conducere şi mai presus de toate, tot noi ii tolerăm. Astăzi, avem panouri cu ”Iubesc Moldova”, care promovează sus şi tare nişte non-valori, un patriotism fals şi afişat, fără substanţă, dar uităm că patriotismul adevărat porneşte din inimă, din cunoaşterea fără echivoc a istoriei şi asumarea profundă a identităţii.

20 de ani pentru un om înseamnă tinereţe şi vitalitate, curaj şi poftă de viaţă, inspiraţie, succes şi uşi deschise. 20 de ani pentru o ţară înseamnă un început, un drum spre înflorire şi dezvoltare. La 20 de ani de independenţă, să ne asumăm cine suntem cu demnitate şi să luptam pentru ceea ce vrem sa obţinem ca şi popor. La 20 de ani de independenţă să demonstrăm că se poate. Astăzi, acum, căci mâine ar putea fi prea târziu!