Urmează a IV-a parte a diologului special cu Dr. Arhitect Alexandru Budişteanu. Aici veţi avea şansa unică să descoperiţi cum a ajuns acesta să fie ales în importanta funcţie de Preşedinte al Consiliului Internaţional al Uniunii Mondiale a Vorbitorilor de Limbă Engleză. Ce semnificaţie a avut această nominalizare pentru dânsul, dar şi pentru întreaga Românie? Ce rol are cunoasterea limbilor de circulaţie intenaţională şi cum pot aceste cunoştinţe să-ţi deschidă  calea spre autorealizare?

     (Pentru textul integral al interviului accesaţi materialul video.)

 Alexandru Rîsneac: În 2008 aţi deţinut Preşedinţia Consiliului Internaţional al Uniunii Mondiale a Vorbitorilor de Limba Engleză. Această funcţie a fost o onoare pentru România, iar pentru Dvs. ce semnificaţie a avut?

Alexandru Budişteanu: Vreau să precizez, că aceasta s-a produs în anul 2007 la  reuniunea anuală a Consiliului Internaţional al Uniunii Vorbitorilor de Limba Engleză. Aceasta a avut loc la Tokyo, fiind ales acolo în această funcţie. Acum vreau să precizez esenţa acestei activităţi. Aşa cum există o Uniune a Vorbitorilor de Limba Franceză, tot aşa există şi o uniune a celor ce vorbesc limba engleză şi anume – The English Speaking Union - ESU, care a fost creată în anul 1916.

În activitatea mea din acest domeniu am devenit mai întâi membru al Filialei din România în anul 1995, iar în anul 2001 am fost ales Preşedintele acestei Filiale. În fiecare an se ţine o şedinţă a Consiliului Internaţional al Uniunii, la care participă reprezentanţii tuturor filialelor din lume. Asociaţia este condusă prin alternanţă câte doi ani, de un englez şi apoi de un american. Dar, în afară de această funcţie, mai există şi funcţia de Preşedinte al Consiliului Internaţional, în care se alege cineva, care nu este nici englez, nici american. În acest scop se fac alegeri anual, mandatul durând un an, sunt câţiva candidaţi, iar votul este secret.

În 2007 am avut onoarea să fiu eu ales şi timp de un an am avut această funcţie. Astfel, perioada din anul 2007 până în  2008 a constituit o altă  etapă majoră a existenţei mele, întrucât am fost printre altele purtătorul de cuvânt pe plan internaţional al acestei importante uniuni mondiale.

Pentru a sublinia importanţa acestei Asociaţii. vreau să ştiţi că, în general, Preşedinţii de Onoare ai Filialelor Uniunii din fiecare ţară sunt şefii statului respectiv. Acest lucru se aplică şi în România. În Anglia, de exemplu, Preşedintele de Onoare este Regina Angliei. Această tradiţie reflectă prestigiul universal de care se bucură Asociaţia noastră.  Uniunea Francofoniei e şi ea foarte cunoscută. În ceea ce ne priveşte, limba engleză merge atât de bine, încât nu mai are nevoie de multă propagandă, fiind vorbită şi acceptată în majoritatea ţărilor. Ea are un statut special, întrucât în lume există în prezent un număr de peste două miliarde de vorbitori ai limbii engleze.

Ţara cu cel mai mare număr de vorbitori ai englezei este India (în jur de 800 de milioane) deoarece în acest stat sunt 12 limbi oficiale, precum şi o mulţime de dialecte. Pentru a nu exista conflicte, s-a hotărât să se accepte limba engleză ca limbă de comunicare, India fiind şi o fostă colonie britanică. Rolul unitar de comunicare al limbii engleze acolo funcţionează, mai ales că toţi cei care studiază de exemplu la liceu sunt obligaţi să înveţe limba engleză.

După India urmează China din punct de vedere al numărului de vorbitori ai limbii engleze. Mulţi cred că ţara cu cei mai mulţi vorbitori ai limbii engleze este SUA, dar iată că nu este aşa! Pentru prima dată în istorie numărul celor care vorbesc limba engleză, fără ca să o aibă ca limba maternă este mult mai mare, decât numărul vorbitorilor care  au engleza ca limba maternă. Aici nu e vorba atât, dacă îmi place sau nu-mi place. Suntem în perioada globalizării şi avem nevoie de o limbă a globalizării!

Mi-aduc aminte că eram la Strassbourg la o conferinţă organizată de Comisia Europeană, unde s-a vorbit şi de necesitatea unei limbi unice de comunicare în Europa. S-a venit cu un exemplu, menţionându-se situaţia din fosta Iugoslavie când în cadrul unor operaţii militare,  a apărut problema coordonării unor trupe, aparţinând unor ţări diferite. În ce limbă să transmiţi ordinele, care trebuie să fie înţelese cu mare precizie şi executate fără întârziere? Ce se întâmplă dacă acestea sunt traduse incorect şi nu sunt executate la timp?  De asemenea  vă imaginaţi că în Afganistan de exemplu sau în Irak s-ar putea acţiona fără cunoşterea limbii engleze?

Simplificând lucrurile şi glumind puţin, putem spune că  limba engleză a luat naştere într-o climă rece, care nu încurajează deschiderea mare a gurii. În acelaşi timp a fost vorbită în mare măsură pe corăbii, unde trebuia să transmiţi comenzi scurte şi rapide. De asemenea cei care o vorbeau mai şi fumau. Încercaţi să vorbiţi într-o altă limbă cu o pipă în gură şi veţi vedea ce se întâmplă! De exemplu în spaniolă sau italiană! In engleză însă pronunţarea cu gura deschisă pe jumătate este practic la fel! Deci iată o limbă, care de la început a avut mai multe avantaje: a fost scurtă, monosilabică, a ţinut cont de climă şi chiar şi de fumat! Dar, vorbind acum foarte serios, este o limbă excelentă, care se pretează la utilizări în toate domeniile posibile şi care se impune în mod obiectiv! Merită să fie limba globalizării! Am iubit şi iubesc foarte mult limba franceză, care este foarte bogată şi rafinată, dar în mod obiectiv, încă de atunci când eram la ONU constatasem, că trei pagini în franceză se traduceau în egleză numai  prin două.

Deci, desigur că m-am simţit foarte onorat în postura de Preşedinte al Consilului Internaţional al Asociaţiei, denumită pe scurt ESU. Apropo de asta, vreau să vă spun că în 2009, în “Jurnalul de Duminică” al Jurnalului Naţional a apărut un articol, însoţit de fotografia mea, care avea ca titlu “Un român a fost... Preşedintele a 2,5 miliarde de oameni”. Era o exagerare de exprimare, dar din punct de vedere jurnalistic făcea foarte bine.   Mi s-a făcut această onoare mie şi implicit României.

De altfel pentru perioada respectivă îmi fusese oferită o medalie specială,  pe care am purtat-o la ceremonii un an de zile. După aceea porţi una mai mică.  În decursul aceluiaşi mandat am avut parte în 2008, printre altele, de o călătorie la filialele din Regatul Unit, care a culminat în luna iulie cu o recepţie în cinstea mea în Camera Lorzilor la Londra. Astfel un an de zile am avut o activitate de importanţă indiscutabilă, care rămâne ca un prestigiu permanent pentru tine, dar şi pentru ţara ta! Se va ţine minte şi atât timp cât va exista această organizaţie, prezentă oficial - deocamdată - în  52 de ţări, se va spune că un Român a deţinut funcţia de Preşedinte al acesteia.