Statele care au statutul de observator în cadrul Consiliului Interstatal al Comunităţii Economice Euroasiatice, inclusiv Republica Moldova, ar putea să aibă probleme dacă nu vor intra în Uniunea Vamală, a declarat preşedintele rus Dmitri Medvdev la 19 martie. Sună ca dracul, nu? Şantaj pe faţă, nu alta.

Moscova a  dezlănţuit deja războiul economic, anunţat anterior  de Vladimir Putin,  pentru recucerirea teritoriilor pierdute de fosta metropolă în urma prăbuşirii URSS. Ruşii ne întind nouă acum frânghia cu care să ne spânzurăm singuri   de conductele de gaz ale „Gazprom”-ului. Şi totodată, ne arată piatra din sân, dându-ne de înţeles că vom fi lapidaţi public dacă nu ne conformăm.

Prima reacţie a Chişinăului a venit, după cum era de aşteptat, de la ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, care  efectuează o vizită în SUA. El a spus fără echivocuri pentru agenţia rusă RIA Novosti că    Republica Moldova nu examinează posibilitatea aderării la Uniunea Vamală. Acest schimb de replici spune totul despre adevărata miză a luptelor politice interne din Republica Moldova.

Ruşii mobilizează astăzi toate scursurile  sociale şi toate gunoaiele scenei politice pentru  a le arunca în focul bătăliei lor împotriva cursului european al Republicii Moldova. Afaceriştii   faliţi, politicienii rataţi,  agenţii demascaţi, aventurieri dependenţi şi boschetarii ţopârlani constituie singurele căzături umane  care se mai află la dispoziţia lui Putin în Republica Moldova.

Astfel, Kremlinul nu are nici oameni mai de Doamne ajută, nici argumente economice şi nici idei geopolitice pentru a întoarce Chişinăul din drumul european. Dintre fostele republicii sovietice, noi  suntem cel mai bine plasaţi  pentru a rezista în faţa agresiunii politico-economice a Rusiei. Spun asta nu pentru a ne lăsa pe tânjală, ci pentru a demonstra că ne putem bate. Avem câteva atu-uri consistente.

Primo. Sub aspect geografic, dispunem de cel mai înalt grad de autonomie strategică faţă de fosta metropolă. Republică Moldova nu are hotar comun de Rusia. Ne despart aproape 1000 de kilometri.

Secundo. Rusia, căreia îi revine circa 18 la sută din comerţul extern al Republicii Moldova, nu mai este partenerul nostru economic numărul unu ca odinioară. Pe primul loc la ora actuală se situează Uniunea Europeană cu 50 la sută. Din acestea, României în revin vreo 16 la sută. Şi cota acesteia creşte.

Terţio. Conectarea la sistemul energetic românesc îi poate asigura Chişinăului o independenţă energetică deplină de Rusia. Oricum ai da, avem o şansă unică, mare şi aproape miraculoasă prin generozitatea ei.  În prezent, din punctul de vedere al resurselor energetice, România stă mai bine decât majoritatea statelor europene. Exploatarea unor noi zăcăminte imense de gaze naturale, descoperite recent în Marea Neagră, îi poate asigura o independenţă energetică cvasitotală pe mai mulţi ani înainte. În plus, rezervele de petrol, estimate astăzi la 600 de milioane de barili , sunt în măsură să acopere consumul intern pe nouă ani.

Aşa fiind, România îşi propune de pe acum să se  debaraseze în întregime  spre sfârşitul deceniului de toate importurile de energie. Cu forţa lui de  nouă putere energetică regională,  Bucureştiul este în stare să ne pună la adăpost,  scăpându-ne de tăvălugul „Gazpromului”. Trebuie doar să vrem şi să putem să fim liberi.

În aceste condiţii, miza Chişinăului  pe cartea românească este singurul pariu patriotic şi european. Dincolo de vorbe mari şi abstracte despre independenţa de stat a Republica Moldova, ecuaţia e cât se poate de simplă. Ori cu România în UE, ori înapoi în URSS. Terţul exclus.