Prin eforturile Fundaţiei Românilor de Pretutindeni, cu sprijinul Centrului European pentru Studii Etnice al Academiei Române, s-a organizat pe 27 martie, în Sala Negulescu de la Parlamentul României, o dezbatere dedicată zilei în care Basarabia s-a unit cu România.

Tema reuniunii avea o tentă pragmatică: “Reunirea celor două state româneşti, soluţie europeană pentru înlăturarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop şi stabilizarea frontierei NATO şi UE”.

De la Chişinău, au venit deputatul Valeriu Saharneanu de la Partidul Liberal, ziariştii Nicolae Negru, Petru Bogatu, Maria Saharneanu şi alţii.

Senatorul Radu Mardare de la PSD a citit în numele lui Titus Corlăţean o rezoluţie a Comisiei pentru politică externă din Senatul României. Documentul “salută declaraţia premierului Vladimir Putin din 2009 de condamnare a Pactului Molotov-Ribbentrop”.

Pentru a înţelege atitudinea senatorilor noştri, merită să dăm un citat mai lung:
“Comisia pentru politică externă a Senatului României

1. Evocă trecerea a 94 de ani de la momentul istoric al adoptării de către Sfatul Ţării al Basarabiei a Declaraţiei de unire cu Regatul României, la data de 27 martie/9 aprilie 1918, unificare reconfirmată de către Sfatul Ţării, de o manieră necondiţionată şi ireversibilă, la data de 26 noiembrie/9 decembrie 1918;

2. Reaminteşte faptul că unirea Basarabiei cu România a constituit actul de reunificare a unei vechi provincii româneşti, fiind prima provincie care s-a reunit cu România;

3. Subliniază rolul fundamental pe care formaţiunile şi personalităţile politice româneşti patriotice din Basarabia l-au avut în realizarea actului de reunificare cu România, în 1918, în baza principiului dreptului la autodeterminare şi a aspiraţiilor populaţiei româneşti;

4. Reaminteşte efectele dezastruoase pentru Basarabia şi alte teritorii româneşti ale protocolului adiţional secret al pactului de neagresiune germano-sovietic din 28 iunie 1940, salutând în acelaşi timp, declaraţia premierului Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, de condamnare a pactului, în anul 2009;

5. Afirmă că istoria dureroasă şi sutele de mii de victime ale represiunii staliniste îşi pot afla o reparaţie morală prin susţinerea cu putere a vocaţiei europene a Republicii Moldova, precum şi faptul că relaţiile privilegiate de cooperare şi parteneriat dintre România şi Republica Moldova vor dobândi forma optimă de manifestare prin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Această rezoluţie a fost adoptată de Comisia pentru politică externă a Senatul României în şedinţa din 27 martie 2012″.

Ce trebuie construit pentru a face posibilă unirea? Aceasta a fost întrebarea de fond a dezbaterilor.

“Nu putem fi mulţumiţi de ceea ce am făcut. Trebuia să avem mai multe magistrale rutiere, căi ferate care să lege Chişinăul de Bucureşti. Chiar dacă trăim în două state, noi trebuie să fim conştienţi de unitatea noastră naţională, care este dată de la Dumnezeu şi noi nu avem voie să o contestăm”, a spus Valeriu Saharneanu. Cât de realistă este necesitatea reunificării celor două state româneşti? “Problema reunificării este mai actuală ca niciodată, crede Mircea Druc, primul premier antisovietic al Republicii Moldova.

După 20 de ani, am trăit acum o clipă foarte importantă. Senatul României a adoptat o rezoluţie de sincronizare totală a acţiunilor din cele două capitale.

Nici la Chişinău, nici la Bucureşti, noi nu am putut vorbi două decenii despre sensibilizarea clasei politice cu privire la reîntregirea naţională.

Unirea Basarabiei trebuie abordată concomitent cu Unirea de la 1 Decembrie 1918, ora astrală a românilor.

Istoria ne-a oferit o şansă atunci şi noi am fructificat-o.

Eu consider unionismul un mit, o enigmă istorică şi lingvistică. Un ansamblu de evocări şi o practică. Un sistem de meditaţie, memoria generaţiei de luptători pentru dreptul de a fi în spaţiul nostru ancestral – în Carpaţi, la Nistru, la Tisa, la Dunăre şi la Pontul Euxin.

În viziunea mea, unionismul reprezintă o cale de la vis la realitate. Un model, modelul nostru carpato-danubiano-pontic de supravieţuire.

Unirea înseamnă supravieţuirea noastră în această conjunctură. Ne aflăm cumva într-o situaţie identică celei din 1990-1991.

Avem însă condiţii net favorabile unirii în prezent. Marşul tinerilor unionişti de la Chişinău arată că lucrurile s-au clarificat: există opţiunea reîntregirii celor două state româneşti şi adversarii unirii noastre.

Trebuie să abordăm constructiv şi să folosim această nouă şansă pe care ne-o oferă istoria. Cred şi am certitudinea că de data asta nu vom rata.

Pentru prima dată, am impresia că o mare parte a clasei politice de la Chişinău şi de la Bucureşti e nevoită să se sincronizeze şi să realizeze acest ideal naţional. Bucureştiul trebuie să priceapă că acum, la Chişinău, se rezolvă destinele ţării tuturor românilor.

În istoria noastră, au fost momente când destinul naţional se decidea la Dunăre, în Carpaţi, la Mărăşeşti sau pe Tisa. Acum destinele noastre se decid la Nistru. Dacă nu vom fi atenţi, consecinţele vor fi foarte grave. Unionsimul nu este de dreapta, de stânga, social-democrat, creştin-democrat, liberal, comunist, fascist… Unionismul este o problemă codificată în suflet, în fiinţa noastră. Cei care îl trăiesc au obligaţia să devină forţa de catalizare a acestui proces ireversibil. Este actuală unirea şi este inevitabilă…”

“Unirea este un act de justiţie istorică”

“Tineretul nu mai are răbdare”, avertizează Eugen Popescu şi îi prezintă pe tinerii care au organizat marşul unioniştilor de la Chişinău.

“Sunt fericit s-o văd şi pe asta: se dezbate problema unirii românilor în Parlamentul României. Ideea unirii pluteşte în aer. Partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană au ajuns la putere prin voturile electoratului preponderent unionist”, susţine Petru Bogatu.

Ambiguitatea este tot mai mare în România de astăzi şi e tot mai greu să găsim o opţiune majoră, în jurul căreia să clădim un edificiu naţional. De aceea, unirea poate să pară multor români o abstracţiune când leafa sau pensia prevalează asupra oricărui obiectiv de viaţă.

“Şcoala şi presa au deconstruit simbolistica românităţii. Cultura sufletului este sursă de putere într-o ţară. Inamicii naţiunii române au lucrat exact aici”, crede profesorul Radu Baltaziu.

Dar la ce foloseşte unirea? Eu cu ce mă aleg?

“Nu ne unim că o să ne fie mai bine. Ne unim fiindcă a fost o nedreptate care trebuie corectată, explică Nicolae Negru. Unirea este un act de justiţie istorică. Spun unii să ne unim că o să ne fie mai bine în UE. Dar dacă nu vom trăi mai bine, nu trebuia să ne mai unim? Unirea trebuie făcută în plan economic, informaţional, educaţional. Să rămână la urmă actul formal de proclamare a unirii. Eu cred în unire”.

Vorbitorii au sesizat că unirea are adversari grei la Bucureşti şi la Chişinău. Unii din prostie, din comoditate, alţii au misiune evidentă.

De exemplu, Televiziunea Română a desfiinţat singurul post de corespondent la Chişinău fiindcă era prea… scump. În timp ce greii de la TVR au lefuri colosale. Telejurnalul este întrerupt pe un post comercial şi se introduce publicitate rusească, povesteşte Valeriu Săhărneanu.

“În acest timp, Duna TV are 7 studiouri în Transilvania”, îl completează Eugen Popescu.

Este prima dezbatere la care am participat şi care s-a referit la problemele concrete ale prezentului din cele două state româneşti. S-au evitat evocările istorice, utile şi ele, desigur. Acum problema se pune altfel: nu mai povestim, nu ne mai lamentăm, ce facem? Judecând după ineteresul cu care au fost urmărite intervenţiile, pot afirma că românii de pe ambele maluri ale Prutului au nevoie de asemenea dialoguri ample nu doar pentru a se cunoaşte, ci pentru a găsi împreună soluţii pentru dificultăţi reale prin care trec raporturile noastre.

Un istoric propunea să fie invitaţi şi reprezentanţi ai societăţii civile ruse şi ucrainene la asemenea dezbateri care să se transmită la televizor, cu traducerea în limba rusă pentru ca rusofonii să înţeleagă şi ei că aderarea la Uniunea Europeană prin România sau separat de România constituie un obiectiv major pentru toţi locuitorii din Republica Moldova, inclusiv din Transnistria.