În ultima vreme, în Moldova a apărut un nou hobby - bătaia de joc faţă de ceea ce se numeşte R. Moldova ca stat. 

Se scuipă într-o veselie, se borăşte şi se urinează pe stat din toate direcţiile. Şi cei de la putere, care ar trebui să ia atitudine, zâmbesc frumos în clipuri, în loc să riposteze. Nu ştii dacă să râzi sau să plângi când vezi că personaje absurde ca Dodon, Garbuz, Rogozin ne dau lecţii de „patriotism” şi despre „statalitate”.

Parcă trecuse ceva timp de când nu mai auzisem de personajul harmsian, başkanul Mihail Formuzal. Dar de ce să nu se manifeste şi el, când se manifestă oricine cui nu i-i lene? Aşa că başkanul a făcut o declaraţie uluitoare şi aiuritoare – că va trimite înapoi scrisorile oficiale primite în limba română, cu răspunsuri în găgăuză. Başkanul se distrează, iar guvernanţii tac – de parcă aşa ar fi absolut normal.

Singurul loc din Univers în care găgăuzii locuiesc în pace, unde drepturile le sunt recunoscute (de exemplu, în Bulgaria nici numele lor nu e recunoscut) e R. Moldova. Şi dacă tot în Moldova e o armonie totală pentru ei, başkanul Mihail Formuzal s-a gândit că puţin circ nu strică. Moldovenii sunt cei care i-au primit pe găgăuzi când ei peste tot erau persecutaţi de turci, pentru că trecuseră de la mahomedanism la creştinism. Başkanul găgăuz face acum ca puiul de cuc: după ce a crescut într-un cuib străin, aruncă afară puii păsării care l-a înfiat şi l-a crescut.

În timp ce başkanul joacă pe masă, politicienii noştri şi-au băgat capul în nisip, ca struţii. Şi, oare întâmplător, din ce în ce mai des, tot felul de „patrioţi” moldovenişti se plâng de o eventuală Unire şi li-e frică de tot ce e românesc? De parcă Transnistria ar fi ocupată de trupele româneşti, nu de cele ruseşti…

La Comrat vântul bate ca în Transnistria, în Transnistria vântul e ca la Moscova. Şi se pare că şi Chişinăul s-a umplut de praf sovietic. Poate greşesc. Poate cei de la conducere s-au apucat de învăţat găgăuza sau poate că dintotdeauna au vorbit cu noi în găgăuză. Atunci, multe sunt de înţeles…