M-am lipsit de oroarea de a-l vedea live pe Vladimir Nicolaevici Voronin la ultima adunare naţională a comuniştilor, pe care ei o numesc Congres.

Am ascultat însă, câteva pasaje audio. N-am înţeles nimic, din cauză că se vorbea într-o limbă străină de neam şi ţară. Mi-am completat golul informaţional prin citirea tuturor materialelor de presă scrise despre discursul lui Vladimir Nicolaevici, indiferent de culoarea pixului folosit. 

Din pasajele audio am simţit tonalitatea şi am înţeles că Vladimir Nicolaevici a devenit străin de tot ce se întâmplă în jurul lui. Inclusiv de ceea ce i se pregăteşte în sediul partidului din Nicolae Iorga. Şi asta mi-a amintit de vocea lui Nicolae Ceauşescu, în sceneta balconului, când deja simţea în gât glonţul de la Târgovişte.

Şi discursul lui Vladimir Nicolaevici mi-a amintit de Nicolae Ceauşescu. Gargara anti-imperialistă a mult prea împuşcatului e preluată, fără plata dreptului de autor, şi folosită ca unic argument pentru toate nerorocirile partidului. Vladimir Nicolaevici crede, şi încearcă să-şi păcălească puţinii susţinători pe care îi mai are, că România, Uniunea Europeană şi Statele Unite sunt singurii vinovaţi pentru tradările lui Mişin şi Dodon, pentru curba descendentă a afacerilor fiului său, pentru că deputaţii comunişti rămaşi (încă) alături de el taie frunză la câini în afara Parlamentului şi pentru multe altele.

Băţul folosit de troica România – Uniunea Europeană – SUA, ar fi, crede Vladimir Nicolaevici în limba rusă, câteva ziare, posturi radio şi TV, de limbă română. Acest tovarăş a mâncat ani de zile din palma troicii pe care acum o scuipă. Acest tovarăş şi-a renegat şi bunicii şi părinţii şi limba strămoşilor. Din cauza asta cred că astfel de acuzaţii nu merită a fi comentate şi distruse. Vor ajunge, singure, în groapa cu lături a istoriei.

Adunat de pe drumuri de porci, Vladimir Nicolaevici a fost făcut mai întîi general de carton şi apoi preşedinte de partid vânzător de iluzii. Iluziile s-au spart ca un balon de săpun şi acum Vladimir Nicolaevici simte frânghia.Vladimir Nicolaevici uită că cine se bagă în troacă riscă să fie mâncat de proci.