La un an după izbucnirea războiului în Ucraina, revizuirea politicii UE în partea de est va avea consecințe profunde pentru continent.

Summit-ul de la Riga privind politica Parteneriatului estic al Uniunii Europene nu poate face multe titluri, dar problemele care vor fi dezbătute joi și vineri în Letonia sunt importante în egală măsură. Cele discutate vor forma o dimensiune mare de viitor pentru Europa.

Discuțiile se vor axa pe modul de a se adapta și de a dezvolta strategia UE față de șase țări post-sovietice: Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan. Parteneriatul Estic a fost înființat în anul 2009, în urma războiului ruso-georgian. Obiectivele declarate sunt de a produce o zonă "democratică, sigură și prosperă", în estul Europei, dar fără a oferi în mod explicit acestor țări o perspectivă de aderare la UE.

Ucraina este într-o oarecare măsură cel mai strategic și mai tulburător caz dintre cele șase țări. De asemenea, este o țară chinuită de război. Acest fapt nu trebuie uitat: revoluția de pe Maidan a izbucnit ca un rezultat direct al unei crize în timpul summit-ului anterior de Parteneriat Estic, în 2013. 
În momentul în care președintele de atunci al Ucrainei, Viktor Ianukovici a întors spatele unui acord de Asociere cu UE, mulțimile au ieșit în stradă la Kiev în semn de protest. Ar putea fi o dovadă puternică a modului în care diplomația UE contează pentru cetățeni.

Summit-ul de la Riga este mai mult decât simbolic, deoarece își propune să mențină pe linia de plutire noțiunea de soft power european, care este capacitatea UE de a influența propriul mediu. Până în prezent, rezultatele au fost un fel de amestec: Ucraina, Georgia și Moldova ar putea fi pe calea reformei democratice, dar Belarus și Azerbaidjan rămân regimuri represive.

O schimbare geopolitică major a avut loc aproximativ în același timp: războiul lui Putin în Donbass a avut drept consecința neintenționată de a speria guvernuldin alte țări, care văd acum apropie de Europa, ca o modalitate de combatere a poftelor regionale ale Rusiei. Chiar și în Armenia, de mult timp un aliat solid al Rusiei, este acceptat modul de acționare a Kremlinului în Ucraina.

Acest lucru creează o oportunitate pentru UE. Găsirea unor modalităti mai inteligente și mai echilibrate pentru a ajuta la transformarea societăților post-sovietice necesită mai multă atenție. Stabilizarea părții de est și acceptarea unor valori UE este o sarcină formidabilă pe termen lung.

Deficiențele structurale din regiune, cum ar fi autoritarismul și a corupția nu vor dispărea peste noapte. Dar prin sprijinirea societății civile și ademenirile economice, UE ar trebui să demonstreze răbdare strategică necesară pentru a răspândi ceea ce reprezintă: o ordine pașnică pe baza de norme de pe continent.

La Riga, Europa ar trebui să transmită cu mare curaj un mesaj clar pentru cei care speră mai multă libertate, prosperitate și independență. Istoria Europei ar trebui să servească drept avertisment constant față de logica sferelor de influență.