Republica Moldova, ultima frontiera
Opinii / Editoriale • Cristian UNTEANU @ www.ziua.ro
Mult timp, asa a fost sa fie. Si va mai fi. Intrebarea este de ce parte in raport cu spatiul european. Raspunsul va fi dat de alegerile din aceasta saptamana, cele care vor consfinti o anumita optiune si vor verifica veridicitatea teoriei privind zonele tampon.

Limesul roman, Marele Zid Chinezesc, mai apoi Zidul Berlinului, iata tot atatea formule de delimitare a spatiilor de putere in maniera cea mai transanta cu putinta: pana acolo se intindea spatiul lumii civilizate, dincolo misunau barbarii. Dar asta era posibil in perioada in care imperiile ajunsesera deja la ceea ce considerau, din punct de vedere militar, ca fiind teritoriul maxim care putea fi securizat si administrat cu folos. Zidul nu putea exista in perioadele de expansiune a imperiilor si apoi era inevitabil daramat in perioada lor de decadenta. Atunci, fie pe nesimtite, fie, dimpotriva, extrem de brutal si rapid, se formau zone-tampon, acolo unde fiecare dintre adversari isi pregatea de fapt misca­rea urmatoare, in previziunea ridicarii viitoare, cand va fi ea, a noului zid. Republica Moldova constituie acum o asemenea zona-tampon, aflandu-se simultan sub presiunea celor doi mari actori in competitie pentru suprematie: UE si Rusia.

Pe de o parte, UE a inclus R. Moldova in Parteneriatul Estic, promisiune pentru viitoare relatii privilegiate, dar fara nici o perspectiva reala si clar formulata pentru aderare. Singura formula dorita de actuala putere de la Chisinau care, simultan, anunta si un viitor posibil statut de tara neutra, ceea ce ar si motiva lipsa totala de interes pentru NATO. De cealalta parte, Rusia ar avea nevoie de o demonstratie favorabila inlauntrul fostei sale zone de influenta, in sensul afirmarii rolului politic al minoritatii ruse. Aceasta va fi, in viitorul apropiat, marea carte pe care Rusia isi va axa operatiunea de "recucerire pasnica" a unora dintre fostele republici care reprezinta acum asemenea zone-tampon. Daca asta va insemna o eventuala acceptare a federalizarii R. Moldova, atunci semnalul va fi dat imediat inspre alte state, Ucraina fiind una dintre mize, dar si inspre din ce in ce mai instabilele tari baltice.

Romania este prezenta in ecuatie. Atat de mult am spus cum ne dorim noi o unire cu Moldova in sanul UE incat soarta ne face sa fim acum unul dintre actorii chemati sa valideze corectitudinea alegerilor. Delegatia din partea UE care va monitoriza alegerile este condusa de romanul Marian Jean Marinescu, vicepresedinte al grupului PPE. Domnia sa va trebui sa declare, in numele echipei pe care o conduce, daca a fost pus din nou in functiune mecanismul de fraudare, daca s-au exercitat violente sau presiuni, daca a fost asigurata libertatea presei, inclusiv prezenta nediscriminatorie a corespondentilor de presa straini, inclusiv cei romani... Apare insa o problema. In cazul unui raport negativ, cum oare vor reactiona autoritatile actuale de la Chisinau? Din pacate, reactia este absolut previzibila, semnalele antemergatoare ajungand deja la Bruxelles. Vor spune: cum sa se dea crezare afirmatiilor unei delegatii de observatori condusa de un roman, cand bine se stie campania ostila pe care Bucurestiul o duce impotriva Republicii Moldova? Cu siguranta ca asta se va spune, repetandu-se toate acuzatiile deja binecunoscute, adevarat fara nici un temei real, dar nici contrazise violent de autoritatile noastre care au decis "sa nu cada in capcana intinsa de cei de la Chisinau". Peste cateva zile vom sti daca optiunea politica a Romaniei a fost cea inteleapta sau daca, dimpotriva, cineva s-a spalat pe maini de problema moldoveneasca in dulcele stil clasic al rationamentului post-Ialta.

27.07.2009