Faptul că cetăţenii Republicii Moldova sunt astăzi în afara spaţiului euro-atlantic este una dintre consecinţele cele mai dureroase
Eveniment • basarabeni.ro @ www.basarabeni.ro
Salutăm cu bucurie discursul domnulului Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, care, într-o conferinţă cu ocazia a 70 de ani de la semnarea pactului Molotov-Ribbbentrop, a menţionat, alături de Polonia, Finlanda sau ţările baltice şi pierderile teritoriale ale României după cel de-al Doilea Război Mondial. Acest discurs, ca şi alegerea Domniei Sale în această înaltă demnitate europeană, este, incontestabil „un omagiu adresat milioanelor de oameni care au ajutat la căderea Cortinei de Fier” şi „un pas important pentru a pune capăt diviziunilor dintre vechii şi noii membri UE”, cum s-a exprimat public chiar domnul Buzek.

Salutăm şi faptul că preşedintele Parlamentului European menţionează în discursul său că, urmare a odiosului pact „Molotov-Ribbentrop”, au fost deportaţi circa 700 000 estonieni, lituanieni şi letoni sau că în Polonia au fost deportate circa 1,5 milioane de oameni, dintre care 760 000 şi-au pierdut viaţa, inclusiv mulţi copii.

Se cuvine însă, completat aici, şi numărul basarabenilor şi bucovinenilor deportaţi în timpul ocupaţiei sovietice sau care au fost victimele inocente ale acestui regim criminal. Aceste cifre nu trebuie să lipsească din nici o evocare publică, la orice nivel, a consecinelor tragice ale celui de-al Doilea Război mondial pentru această parte a lumii. Se estimează că circa 550.000 români au fost deportaţi în valuri succesive, între 28 iunie 1940 şi 1948, iar 300 000 au pierit în timpul foametei din 1946-47 provocate de Stalin.

Preşedintele Parlamentului European are perfectă dreptate să reamintească Europei că „în Polonia, noi spunem că cel de-al Doilea Război Mondial s-a terminat în 1989, aşa cum s-a întâmplat şi în România”, dar trebuie să adaugăm că, din păcate, consecineţe sale sunt încă vii. Faptul că cetăţenii Republicii Moldova, europeni prin vocaţie şi zestrea etno-culturală, sunt astăzi în afara spaţiului euro-atlantic este una dintre consecinţele cele mai dureroase.

Nu avem dreptul să le uităm, pentru că Europa nu se poate construi pe uitare, ci pe adevăr.

16.10.2009