Par inte, ne bucu ram ca va gasim sanatos si ca bunul Dum nezeu va tine inca ala turi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vre muri tul buri in care ne aflam. Multi cres tini, din toate par tile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pen tru sfin tia voas tra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grab nic. Cum ati dep a sit boala? Ati simtit spri jinul rugaci u nilor lor? 

Eu nu sunt in masura sa mul tumesc cres tinilor ortodocsi, si cunos cuti, si necunos cuti, si sa le apre­ciez sol i dar i tatea lor pen tru sufer inta. Nu sunt in masura nici sa le mul tumesc, dar nici sa ma ridic la inal timea convin ger ilor pe care le au fata de nevred ni cia mea, ca om pacatos. Este ade varat si m-am con vins de sol i dar i tatea aceasta crestina intre viata de man a s tire si viata mire nilor cres tini ortodocsi, si care mi-a dat un sem nal foarte put er nic ca exista totusi in viata noas tra crestina sen ti men tul acesta al dragostei, de aju torare, in care dragostea cu ade varat face min uni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucu rat mult si mi-a dat viata si nade jdea ca ne putem men tine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de sufer inta, incat sa ni se umezeasca ochii pen tru binele celuilalt. Dau slava lui Dum nezeu pen tru toate. Eu nu sunt vred nic de atata dragoste din partea cred in ciosilor. Eu le mul tumesc tuturor aces tora si Dum­nezeu sa le daruiasca lor, famili ilor lor si nea mu lui nos tru, bucu ria pe care am avut-o de sar ba to rile aces tea ale Nas terii si Botezu lui Dom nu lui si sa le implin easca cele mai inalte ide aluri ale vietii noas tre crestine!

Amin, Par inte! Se pare insa ca ide alurile vietii noas tre cres tine nu se asea mana nici pe departe cu ide alurile stapan i to rilor aces tei lumi, care ne impre soara din ce in ce mai mult, din toate par tile, fie prin boli incur abile, fie prin ali men tatie otrav i toare – ati vazut ca au intro dus acest codex ali men ta r­ius – si prin multe alte mijloace care ne pun in peri col vie tuirea noas tra in aceasta lume de azi.

 Forta aceasta demon ica, ce stapaneste lumea la ora actu ala, se intrece, intr-adevar, prin metode care se con­cen treaza asupra vietii umane. Toate lucrurile care apar acum la ori zon tul acesta ome nesc nu sunt altceva decat metode de dis trugere a vietii umane. Aceste mijloace de otravire a omu lui sunt asa de put er nice si inrada ci nate incat nu le mai poti sta inainte. Acum a aparut gripa asta porcina, chipurile noua, care nu este altceva decat o masi natie a aces tei mari mafii ce con duce lumea, care sa impiedice si sa slabeasca din ce in ce mai mult organ is­mul omu lui. Au aparut apoi toate sis temele aces tea de ali men tatie, care sunt puse la dis pozi tia omu lui de la mic la mare, fara echivoc, tot cu scopul de a-l dis truge si mai ales pe copil cat este de mic, din fasa daca s-ar putea. Dar imi spunea un cerc eta tor din Amer ica, ca de la 4, 5 ani copiii sunt expusi la cele mai mari peri cole prin aceste vac cin uri ce provoaca boli care ataca organ is mul din ce in ce mai mult pana la varsta de 15–20 de ani, deci ele nu au nea parat un efect ime diat. Fap tul ca prin acest codex iti interz ice sa iti mai poti cul tiva tu paman tul tau, dupa cum au cul ti vat stramosii tai de atatea veacuri, va duce de rapa toata agri cul tura, ca sa nu mai putem avea un con trol asupra ali mentelor pe care le cul ti vam: fasolea, carto ful, ustur oiul sau alte bunuri prin care romanul nos tru a cres cut, s-a dez voltat si a gan dit in ele. Ei bine, acum vin si iți ras toarna toate aceste val ori in care tu ai cres cut: nu mai este branza buna, nu mai este oul bun, nu mai este carnea buna, nu mai e fasolea buna, nu mai e toata recolta agri cola buna. Si ma intreb eu: Ei, bine, daca omul nos tru a trait sanatos pana in jurul a 70 de ani – 80 de ani, cum poate veni omul acesta mod ern cu atata igno ranta sa schimbe val o rile unui om care a reusit sa tra iasca cu atata vital i tate in atata munca pana acum? E sufi cient sa iei o sin gura zi din vara unui taran de-al nos­tru, care sta 24 de ore cu coasa in mana si trage cu tot efor tul, bea apa asta de izvor si man anca ce poate si el pe langa cei 4, 5, 6 copii pe care ii are acasa si isi duce viata totusi atat de sanatos si plin de energie si sa vezi care este de fapt real i tatea lucrurilor. Dar vine omul mod ern cu tehnica lui si intoarce lumea. Copilul nos tru firav, copilul pri ca jit, bea coca-cola, poate daca are un lapte la 3 zile, sau o sap ta mana, dar in mai tot restul tim pu lui este supus la cen zura asta ali men tara, incat ajunge sa fie la un moment dat ca un cobai al soci etatii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile ii pre lungeste viata, dar de fapt el ii scurteaza viata, facandu-l ruda cu toate bolile posi bile din lumea aceasta. Pe langa fap tul ca viata bietu lui roman ii este ata cata, prin fabrici si in uzine, in mine, in toate locurile aces tea grele de munca pe care le suporta sar manul, i s-a mai adau gat si aceasta sub nu tri tie, iar in tim pul liber pe care il mai are, casca gura la tele vi zor, o alta odrasla a mod ernismu lui, la cal cu la tor, de unde isi culege toate infor mati ile min ci noase ca sa isi poata carpi toata nenorocita asta de viata. Pe cata vreme omul nos tru de alta data – sanatos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu sotia lui, acolo sar ba toreau sanatosi si feric iti zilele de duminici, sar ba to rile mari: Pasti, Craciun, Sfanta Maria, Boboteaza – in toata aceasta vreme colab ora crestinul cu harul lui Dum nezeu pe pamant, care il facea pe om sa tra iasca in toata ener gia si spir i tu al i tatea lui, intr-o dimen si une reala a exis ten tei. Este greu sa pornesti acum de la o cerc etare mai ama nun tita ca sa iti dai seama de unde si incotro merge lumea aceasta in declinul ei si pana unde merge si cat mai rezista omul sa duca povara aceasta, ca sa mai poata avea o mul tumire sufleteasca in ceea ce face. Pen tru ca toate tend in tele care vin asupra noas tra nu au alt scop decat dis trugerea si pierzarea noas tra ca speta umana. Nu se mul tumesc numai sa ne per verteasca sufle tul prin patimi, ci vor sa dis truga cu ura si orice suflare de viata. De acum omul sa se astepte la boli, la cat a clisme, cum a fost acum cu 100–200 de mii de oameni morti in urma cutremu ru lui din Haiti, pen tru ca ei inten tioneaza sa provoace o incaier are intre state, ast fel incat, sa izbuc neasca, fer easca Dum nezeu, un razboi mon dial, prin care sa dis truga cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este intere sant este ca toti cei care par tic ipa la masina aceasta de dis trugere, nu isi pun si ei intre bari: cat vor mai trai in fond, daca dis trug tot ce este in jur ca sa tra iasca numai ei ca neam? Pana unde vor merge si cat cred ca vor trai? Caci intot deauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi sin gur in ea. Dar cu totii vor cadea in ea, toti care fac aceste greu tati omenirii, intregii cre atii a lui Dum nezeu, pen tru ca aici este tinta.

Dar cine sunt acesti oameni si de ce si-ar dori raul intregii omeniri?

Aces tia sunt oameni impotriva lui Dum nezeu, slu ji­tori ai diavolu lui, care urasc fap tura si orice cre atie div ina, uitand ca si ei tot de ace lasi Dum nezeu au fost facuti si tot de El se vor prabusi. Pen tru ca „pia tra pe care nu au bagato in seama zid i torii, aceasta s-a facut in capul unghi u lui”. Ei nu se mai gan desc la gen er ati ile viitoare, ei se gan desc sa poata cuceri lumea, ca sa o poata dom ina, si cu cat sun tem mai putini cu atat si usurinta lor de a dirija este mai sigura. Dar ei sunt ascunsi, simti ca e un razboi dar nu vezi cu cine te lupti. E foarte greu sa gas esti cu ade varat un inamic, de cele mai multe ori invinuiesti fara ca celalalt sa fie vino vatul si situația aceasta a dus lumea la o stare de deruta incat se lupta intre ei, unii cu altii. La noi in tara, de pilda, este o degener are polit ica cum nu s-a mai intal nit, care pro duce o mare deca denta, un rau moral si spir i tual care nu are alt scop decat dis trugerea trairii si gandirii roman u lui de alta data. Tinere tul este asaltat cu sex u al i tatea, ca nu isi mai dau seama de unde vin si incotro merg; nu mai asculta de par inti sau de bunici, nu mai asculta de preot, nici de Bis er ica, nu mai asculta nici de Dum nezeu. Si s-a creat ast fel un iad in care se zbate lumea aceasta fara un drum de iesire, pen tru ca put er ile diavolu lui sunt dezlan tu ite si Dum nezeu i-a ingaduit cernerea omenirii. Alt fel nu imi explic cum toti sunt redusi la tacere, pana si oameni val orosi, savanti, int elec tu ali sau mari ruga tori care inca mai trai esc printre noi, si ei hip no ti zati parca de aceasta forta a raului. S-a aster nut o lin iste si nu mai explica nimeni niciun fenomen istoric, eco nomic, reli gios, moral sau spir i tual. Parca toti netreb nici s-au facut. Toata lumea se gas este intr-o stare de igno ranta si lin iste, iar popoarele aces tea fara de Dum nezeu se zbat cu multa pri cepere si vicle nie ca noi sa ajungem la rodul necred in tei si al hao su lui, cre ate de toata aceasta mafie mon di ala. Si care este solu tia pen­tru omul care vrea sa nu isi piarda cred inta si nade jdea in Dum nezeu? Eu am mai spus-o si o repet: sin­gura solu tie este intoarcerea la tra di tie si iesirea din soci etatea aceasta mod erna, putin cate putin, asa usor. Sa revenim la vechile obi ceiuri ale stramosilor nos tri, la cul ti varea unui petic de pamant, pen tru ca si firea insasi ne va veni in aju tor. Firea roman u lui nu poate fi fal si fi cata decat foarte greu, pen tru ca omul nos tru are o fibra foarte sana toasa si put er nica. Sigur ca vor incerca sa ne atace si aici prin metode diferite pen tru a ne stan jeni toata lucrarea aceasta de intoarcere acasa, intoarcere la tra di tii, la acest izvor de viata, dar o buna bucata de vreme se va mai putea merge inca, pana vor instaura ei o dic tatura abso luta. Cand Satana va veni cu aceasta pecete a lui, 666, prin care va putea prinde put ere asupra lib er tatii umane. Dar oamenii, deja, prin vointa lor, patrunsi de duhul acesta mod ern, al lib er tatilor tru pesti, sin guri si-au dis trus sim tul dis cernerii, incat nu mai au nicio ratiune pro prie, nu mai gan desc; ei s-au indi vid u al izat si se indi vid u al izeaza din ce in ce mai mult, pen tru ca si sin gura comu ni unea cu celalalt poate fi un fagas de revenire. Ei s-au ridi cat cu toata forta urii impotriva aces tui sis tem al dragostei, al sen ti men tu lui de a te bucura de celalalt, incat l-au instrainat pe unul de altul, binesti ind ca dragostea are put ere multa si poate acoperi mul time de pacate si invinge multe neputinte. Aceasta ura a lor a ajuns la o asa masura incat vor sa dis truga si iden ti tatea per soanei, incat sa inlocuiasca numele de om, primit prin sfan tul Botez, cu un numar. Nu vedeti ca scot acum si numele par in tilor din buletin? Vor sa te trans forme intr-un ins aparut din orice lume, daca se poate si extrater e stra, fara niciun nume, fara o orig ine, fara o natiune din care sa se traga. Ei vor sfar si tul omu lui istoric, omul ca cea mai fru­moasa cre atie a lui Dumnezeu.

Mai este nece sara o impli care a crestin u lui in societate? 

Pai de aceea este soci etatea asta asa de dezlan tuita, pen tru ca ne-am izo lat unii de altii. Preo tul, bis er ica, man a s tir ile, au fost mereu mijloacele de aparare si men tinere a spir i t u lui de uni tate si de dragoste crestina, pe care s-a si bazat viata natiu nii noas tre. Astazi preotii nu mai au voie sa vor beasca. Nu au voie sa spuna un cuvant. Aceasta este noua vir tute de cap atai a preotilor acum – sa taca. La ora aceasta scopul demonic este satanizarea in masa a popoarelor, nu numai a unei regiuni sau a unei tari. De aceea nici mon ahul nu tre buie sa stea deop arte. Mon ahis mul este armata de elita a tarii noas tre, cum spunea patri arhul Nicodim, armata de aparare a cres tin is mu lui nos tru orto dox. Viata mon a hala nu este numai ascultare, per se v erenta la bis er ica si la lucrare. Lucrarea mon ahu lui este mis i unea lui, este toc mai ati tudinea lui fata de lumea aceasta orto doxa. De aceea cat mai inalte sa fie si exis tenta si cuvan tul nos tru! Toc mai atunci cand e vorba sa nu se vor beasca, sa nu se stie, sa nu se spuna, mon ahul tre buie sa strige mai mult. El e impotriva firii mereu. Asa-i viata mon a hala! Este o viata impotriva firii! Crestinul la miezul nop tii se invarte, mai la tele vi zor, mai bea un paharel, mai doarme o ora, doua, trei, se scoala, pleaca, vine, se duce, se misca. Ei bine, mon ahul nu. El sta de veghe acolo la miezul nop tii. Se aude un clopot, bate o toaca, se canta Sfanta Liturghie, si este tot tim pul treaz ca un apara tor al vietii noas tre crestin orto doxe. Ce este mon ahis mul?Mon ahis mul este garda! Cand veneau hoard ele in Rasarit, ce facea Ste fan cel Mare? Aveau focuri in munte, puse sa sem nal izeze si cand vedeau ca focurile astea deve neau din ce in ce mai multe, insemna ca naval i torii se apropie. Cam asa sun tem si noi. Tre buie sa fim mereu in aceasta pre gatire, ca sa putem aten tiona lumea. Si vedeti dum neav oas tra acum, diavolul cat de put er nic este el? Ca vine cu vicle sug si iși face apari tia pe neast ep­tate. Ce facea omenirea pe cand Noe isi con struia cora bia? Ziceau ca se ter mina cora bia si potopul nu mai vine si tra iau in des fa tari: Inseamna ca batranul asta n-are drep tate. Dar toc mai atunci a venit si potopul. Asa si acum… Vin si iti spun: Nu exista cip-uri. Buletinele toate sunt in reg ula; n-au cip. Pas apoartele, car netele de con duc ere n-au nimic. Sunt in reg ula toate. Dar cand le iei la con tro lat vezi ca toate vorbesc ca au; sunt un ade var. S-atunci sun tem in aceasta sit u atie de a accepta un cat a clism moral si spir i tual al vietii noas tre cres tine. Mai spuneam eu alta data: crestinul tre buie sa fie ca un iepure pe hat. Umbla, alearga in toate laturile tarinii si cand da sa se culce, seara sau in orice moment, se aseaza acolo in locul nepan dit de altii, se ridica in doua labute, priveste in dreapta, in stanga, ciuleste ure chile si, daca vede ca e lin iste, se culca si el. Asa tre buie sa fie si crestinul nos tru de astazi: mereu atent ca nu stim ziua, nici cea sul cand vine Dom nul. Fericita este sluga pe care o va afla priveg hind iar nevred nica aceea pe care o va afla lenevindu-se. Deci mon ahii sunt can dele vii si ochii per ma nent trezvi tori ai vietii noas tre cres tine. Sa le spuna intot deauna de unde bate van tul si incotro se indreapta ca sa se pre gateasca crestinul si sa stie cum sa se apere. Si asa, impre una, sa infrun tam greu tatile aces tui veac si sa ne facem mosten i tori vietii celei ves nice. Amin. 

(Ati tu dini nr.9, inter viu real izat de mon ahia Fotini,
18 ian uarie 2010, la praznuirea Sfin tilor Athanasie si Chiril)