În Moldova, pe parcursul perioadei foametei între 1946-1947, dar şi în prima jumătate a anului 1948, au murit din cauza înfometării între 250.000 – 300.000 oameni, majoritatea deceselor au survenit în urma distrofiei, arată un raport realizat de Ana Guţu, conducătorul delegaţiei parlamentare la APCE privind Holodomorul prezentat la sesiunea de primavara a APCE.

„Nu seceta, care a mai avut loc în Moldova a provocat dezastrul, ci metodele de guvernare staliniste, dorinţa de a construi viitorul luminos fără a ţine cont de preţul plătit în acest scop. Ţăranii basarabeni au fost condamnaţi cu bună ştiinţă la înfometare, fiind etichetaţi drept chiaburi sau naţie trădătoare”, concluzionează autorul raportului.

În Moldova, în timpul foametei din anii 1946-47, au fost înregistrate 39 cazuri de canibalism, în diverse localităţi ale Moldovei.

La 25 decembrie 1946 în RSSM erau înregistrate 53.000 persoane distrofice, 1 februarie 1947 numărul acestora se ridicaseră deja la 190.000, iar către 1 martie – la 238.000 cazuri de distrofie.

„Odată сu moartea adulţilor, a părinţilor sute şi mii de copii rămaşi fără ocrotire vagabondau prin sate şi oraşe în căutarea hranei. Copiii orfani din sate plecau la oraşe în speranţa găsirii unei bucăţi de pâine. Numai în primul semestru al anului 1946 la secţiile de miliţie din RSSM au fost adunaţi cca 1.500 copii vagabonzi”, se arată în raport.

Studiul arată că în literatura comunistă, foametea este prezentată ca fiind o consecinţă a ocupaţiei fasciste şi a secetei groaznice din anii 1945-1946.

„Documentele demonstrează că foametea din anii 1946-1947 a fost o gravă consecinţă a acţiunilor inumane, criminale ale regimului stalinist, ale funcţionarilor de partid şi de stat”, se mai scrie în raport.