Presa de la Chişinău, dar şi cea de peste Prut, preocupată de chestiuni vitale pentru destinul nostru naţional, cum ar fi, de exemplu, înjurăturile de căruţaş ameţit ale lui Voronin sau cele de oier devenit milionar ale lui Gigi Becali, a trecut falnic şi fără păs peste data de 16 mai, o zi neagră în istoria neamului românesc.

Astfel, pe 16 mai 1812, la Bucureşti este semnat Tratatul de pace ruso-turc potrivit căruia Moldova din stânga Prutului (numită apoi şi Basarabia) este ruptă din trupul Ţării Moldovei şi anexată la Imperiul ţarist.

Au trecut de atunci 198 de ani, dar acest pământ aşa şi nu şi-a mai găsit liniştea. Două secole de umilinţă, deznaţionalizare, rusificare, sovietizare, comunizare, foamete organizată, deportări, lagăre de concentrare…

Convulsiile „geopolitice” în care se zbate astăzi R. Moldova îşi au începutul în acel „tratat de pace” de la Bucureşti. Peste doi ani se vor împlini 200 de ani de la acel tragic eveniment. Eu am mai scris despre acest subiect. Cum va fi marcat acest jubileu la Bucureşti în 2012? Dar la Chişinău? În general, care va fi replica noastră, a românilor, la „tratatul de pace” care acum 200 de ani a tras sârma ghimpată peste genunchii noştri şi a tăiat o ţară în două?