Astăzi, 12 iunie 1941, se împlinesc 69 de ani de la primul val de deportări în Siberia a basarabenilor şi bucovinenilor. Apogeul terorii a fost noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Pentru deportarea din acea noapte istoricii spun că au fost alocate 1315 vagoane, situate în diferite gări de pe tot cuprinsul Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Supravieţuitorii spun ca între 70 şi 100 de persoane trebuiau să împartă un vagon de marfă timp de aproape trei săptămâni cât dura drumul până la destinaţia finală, în condiţii absolut insuportabile. Norma zilnică de apă era de 200 ml, dar unor deportaţi li se dădea în loc de mâncare doar peşte sărat, afirmă cei trecuţi prin acest calvar al istoriei. 

Familii întregi au fost dezmembrate după bunul plac al NKVD-ului sovietic. Astfel, capii de familii erau trimişi în lagăre de concentare, iar membrii familiilor lor – în localităţi speciale pentru „strămutaţi” în regiuni din Kazahstan sau din Siberia Centrală. Unii n-au mai ajuns la destinaţie, iar alţii nu s-au mai întors niciodata din “Siberiile de gheaţă”. Cei puţini, care au supravieţuit ca prin minune în condiţii de viaţă mizerabile şi climă aspră, îşi amintesc cu spaimă de acele clipe grele ale vieţii lor, dar şi ale istoriei neamului nostru.

Asupra acestui subiect am discutat astăzi, într-un interviu acordat pentru emisiunea „Mai aproape de Europa”(ascultă AICI de la ora 18.00 şi 23.00, reluare) ce spune istoricul Dorin Matei, directorul revistei „Magazin istoric” de la Bucureşti, despre acest „Katyn basarabean”. Dorin Matei afirmă că, din păcate, românii de pe ambele maluri ale Prutului nu au ştiut să atragă atenţia lumii întregi asupra suferinţei lor, aşa cum au făcut-o ungurii, polonezii sau ucrainenii.