Sârma ghimpată continuă să pocească frumoasele împrejurări ale Pădurii Domneşti din Lunca Prutului. Localnicilor nu le este indiferentă promisiunea de a scoate odată şi pentru totdeauna ruşinoasa sârmă. Dacă ne amintim, încă la 17 martie autorităţile au declarat că gardul de sârmă ghimpată de pe frontiera moldo-română, cu o lungime totală de circa 360 de kilometri, a fost demolat. În realitate, lucrurile stau altfel. Kilometri de sârmă stalinistă continuă şi acum să ne separe de lumea spre care tindem.

 Cei mai mulţi locuitori din Bisericani, cu care am stat de vorbă, au spus că nu vor sârmă ghimpată la hotar – doar la alegerile din 5 aprilie 2009 bisericănenii au înverzit masiv partidul lui Filat, care le-a promis că, ajuns la putere, scoate gardul ruşinos.

 E adevărat, deşi îi numeri pe degete, sunt şi cei din cărora nu le încurcă gardul de sârmă ghimpată. Ba chiar îl vor în picioare. Aceştia fie că se tem că animalele pe care le au să nu fugă în Uniunea Europeană, fie că mitul „ţiganului român” care le va fura gospodarilor găinile din coteţ mai dă bătăi de cap.

Colac peste pupăză. Ieri, prin decizia sa privind Decretul preşedintelui Ghimpu referitor la ziua de 28 iunie, desemnată Zi a ocupaţiei sovietice, Curtea Constituţională, poreclită pe Internet şi Curtea NE-constituţională, parcă a turnat apă la moara stalinismului. Pulbere. Pulbere. Pulbere multă se presoară peste istoria, aşa cum este ea, (re)confirmată recent de savanţii de la Academia de Ştiinţe a Moldovei.