Ieri, în cadrul şedinţei în plen a Parlamentului R. Moldova, în mai multe luări de cuvânt ale deputaţilor „frakţiei păkărămă” au răsunat acuzaţii de „încălcare gravă a Constituţiei” din partea deputaţilor arcului guvernamental. Nimic nou aici. Mi s-a părut ciudat faptul că aceste acuzaţii se făceau în limba rusă.

Precizez: limba rusă, ca limbă de comunicare în Parlament, era şi este utilizată doar de către deputaţii comunişti. Ca să nu iasă că - ferească Dumnezeu! - aş avea ceva cu marea limbă rusă, cu marele popor rus şi cu prietenia de veacuri dintre moldoveni şi ruşi, şi ca să nu se creeze cumva falsa impresie că aş fi un marginal politic şi un naţionalist jegos, declar cu toată sinceritatea că mi-e dragă limba rusă, mi-e drag poporul rus şi mi-e scumpă prietenia seculară dintre popoarele noastre.

Tot atât de sincer, însă, trebuie să recunosc că nu mi-s dragi deloc acei cetăţeni ai R. Moldova care, ajunşi deputaţi, vorbesc ruseşte în Parlamentul ţării noastre independente şi suverane - ţară ce are limba ei oficială, stabilită de Constituţie, alta decât limba rusă. Stimaţi deputaţi moldoveni, vi se pare corect ca noi, moldovenii, să plătim din impozitele noastre traducători pentru acei deputaţi comunişti care urăsc atât de mult limba acestei ţări, încât au îmbătrânit şi tot n-au învăţat-o?