Pe 27 martie 1918, Basarabia se unea cu patria mama, un prim pas catre Unirea cea mare care urma sa se desavarseasca pe 1 decembrie.

93 de ani mai tarziu, Organizatia Studentilor Basarabeni din Bucuresti reamintea romanilor semnificatia acestei date importante din istoria lor printr-un concert de pomina cu artisti veniti tocmai de peste Prut.

Pana ca lumea sa inceapa sa se stranga, pe scena din clubul bucureastean Jukebox s-a infiintat un iscusit manuitor de platane, DJ Rufus. Am avut placuta surpriza, ca de altfel multi alti spectatori, sa prind un DJ set antrenant de electro-rock. A prins tare la public si recunosc ca au fost momente in care nu ma puteam abtine sa nu topai.

Stravechea vorba din popor care spune ca ce e mult strica s-a aplicat, din pacate, si in cazul lui Rufus. Dupa o ora, lumea a inceput sa dea semne de nerabdare. “Plecam acasa!”, amenintau in cor pustii din primele randuri. Ma rog, in cele din urma Rufus a parasit pupitrul, lasand locul unei trupe despre care nu stiam absolut nimic.

Dubas sunt niste rockeri energici din Tiraspol, care stiu sa faca show, incepand cu vocalul, un fel de Ricky Martin in varianta rock, cu creasta de cocos si cravata cu Elvis Presley si terminand cu domnul cu look-ul de tatar (cu tot cu codita de rigoare), care se ocupa de tot ce inseamna instrumente de suflat.

Vocalul de la Dubas a cantat si s-a zbantuit pe scena cu o pasiune care a lasat si urme vizibile: printre corzile chitarei sale se putea zari cativa stropi de sange.

A venit si momentul numit Alternosfera. Va mai amintiti de concertele cu Beatles in care spectatoarele urlau si-si chinuiau podoaba capilara? O isterie de genul asta, la scara mai mica, s-a produs cand si-au facut aparitia Marcel Bostan, Eugen Berdea, Victor Cosparmac, Sergiu Aladin si  Marin Nicoara. 

Evident, preferatul fetelor era Marcel, vocalul, un flacau de 28 de ani, cu chip angelic si c-o voce pe masura. Sa nu credeti insa ca publicul Alternosfera se limiteaza doar la pustoaice de liceu. Am vazut si barbati in toata firea care venisera cu temele facute, adica cu versurile invatate. De altfel, unul dintre ei s-a strecurat pana in fata, langa mine, si mi-a soptit: “Am venit si plec rapid. Ridica-ma si pe mine”. Si i-am facut omului bucuria, cu sprijinul a inca doi adolescenti. Exact ca la concertele alea mari, omul a facut un crowd surfing de toata frumusetea, insa  unul pasnic.

Baietii de la Alternosfera au strecurat in setlistul lor pe langa piesele cantate cap-coada de fani gen “Wamintirile”, “Vreau sa-mi dai”, “Ploile nu vin”, “Spune-mi”, “1500”, si bucati pe care nu le stiam, banuiesc ca de pe noul disc “Virgula”.

Si pentru ca tot pomeneam de “Virgula”, mi se pare un pic cam straniu ca pe afisul concertului sa scrii “Virgula Tour”, adica sustii concerte in care promovezi un nou material, iar cand ii intrebi in seara cantarii pe organizatori “Vreau sa cumpar CD-ul. Unde-l gasesc?”, sa ti se raspunda cu un habarnist “Nu stiu… Sa vina baietii…”. 

In rest, distractie si voie buna pe toata linia la cantarea Alternosfera. Sunet bun, fara microfonii, si-un cablu care s-a stricat subit lasand Alternosfera fara clape pret de vreo doua piese. S-a lasat cu doua bis-uri, inclusiv cu “Drumuri de noroi”, solicitat de sutele de perechi de plamani din sala. 

Fanii din Capitala mai merita un concert Alternosfera, mai ales ca baietii de peste Prut sunt destul de scumpi la vedere. Problema platitorilor de bilet de eliminata din start: Alternosfera unple lejer un club, in ciuda faptului ca nu e difuzata in Romania pe radio si TV. Poate data viitoare avem parte si de-un stand de merchandising...Cer prea mult?