Pe 17 aprilie 1977, la Bâlea Lac, 23 de oameni şi-au pierdut viaţa în câteva secunde după ce tone de zăpadă s-au desprins de pe crestele munţilor. Este cea mai mare catastrofă montană din Europa. Salvamontiştii care au participat atunci la acţiunea de căutare îşi amintesc acea zi ca fiind cea mai neagră a munţilor Făgăraş.

Duminică, 17 aprilie 1977. Era ultima zi petrecută de elevii liceului Bruckenthal la Bâlea Lac. Unul dintre profesori şi-a scos elevii şi colegii la o ultimă coborâre pe pârtie. Avea să fie ultima coborâre din viaţă.

Din cauza vremii proaste, salvamontiştii din Sibiu şi Braşov au ajuns la Bâlea Lac abia a doua zi. După ore întregi de căutare au găsit trupurile celor 23 de schiori, în apa îngheţată a lacului. "Când ştiam că de fapt noi căutăm nişte copii de 12, 13 14 ani, cât aveau copiii ăia, nu ne-a fost totuna. Ne simţeam toţi copleşiţi", a spus un fost salvamontist, Liviu Miu.

La 34 de ani de la dezastru, salvamontiştii sibieni sunt îngrijoraţi de condiţiile meteo de la Bâlea Lac, pentru că, spun ei, sunt asemănătoare cu cele din 1977.