Unul dintre cele mai importante momente, chiar definitoriu, pentru afirmarea identităţii culturale şi religioase a celor aproape 300.000 de români din Valea Timocului, este recensământul populaţiei, care va avea loc în luna octombrie a acestui an.

Liderii comunităţilor ro­mâ­neşti şi ai or­ga­ni­za­ţiilor româneşti din Valea Timocului încearcă să con­vingă populaţia să nu se mai declare vlahi. Cauzele multiple ale unor derapaje de la voinţa popu­la­ţiei româneşti sunt şi ele, in­tens alimentate de o teamă ciu­da­tă a autorităţilor sârbe faţă de o ipotetică intenţie sepa­ra­tis­tă a românilor, în cazul în ca­re ei nu ar mai fi hărţuiţi în per­ma­nenţă cu o absurdă teo­rie a vla­hismului. În linii mari, ceea ce dă astăzi câştig de cauză a­u­to­rităţilor sârbeşti în lupta pen­tru stoparea demersurilor ro­mâ­nilor de a studia în limba ro­mâ­nă şi de a putea să se de­cla­re etnie românească şi nu ­vla­hă, este slaba preocupare a ce­lor care ar trebui să lupte pen­tru drepturile românilor din Ser­bia. Uitându-se cu jind la fraţii lor din Vojvodina, unde comu­ni­tatea de români este recu­nos­cu­tă, românii din Valea Ti­mo­cu­lui acceptă vlahismul ca pe o po­vară neştiută, deoarece, pe de o parte unii dintre liderii lor le explică faptul că vlah şi ro­mân e totuna, iar pe de altă par­te se văd singuri în faţa cer­biciei cu care Serbia îi pune la colţ, mai ales că sutele de aso­ci­aţii şi organizaţii care ar tre­bui să îi reprezinte se învârt într-un cerc vicios al ne­pu­ti­n­ţei, intereselor proprii şi dez­in­for­mării. Puţinele figuri isto­ri­ce ale românilor din Valea Ti­mo­cului au creat punţi de legă­tură cu ţara mamă – România, cele mai multe la nivel religios, însă eroii românilor din Valea Timocului par să fie foarte – foarte rari.

Părintele Bojan

Bojan Alexandrovici este unul din preoţii care s-au luptat cu regimul pentru a ridica o bi­se­rică în care slujbele în limba română să fie auzite de etnicii români sătui de preoţi bosniaci care îi ţin departe de credinţa lor strămoşească. Despre pă­rin­­tele protopop al Pro­to­po­pi­a­tu­lui Ro­mân al Daciei Ripensis, din Va­lea Timocului – Bojan Ale­xan­dro­vici se scriu şi s-au scris multe. Cea mai mare rea­li­zare a sa este, însă, Festivalul de Paşti al Culturii Româneşti des­fă­şu­rat la Malajnica, lângă Biserica Sfin­ţii Arhangheli, bi­se­rică ridi­ca­tă prin grija părin­te­lui pro­p­to­pop. De fiecare da­tă, în cea de-a treia zi de Paşte, când aici se adună românii pen­tru a simţi româneşte, se poartă in­te­re­san­te dialoguri despre iden­titatea cul­turală şi religi­oa­să a ro­mâ­ni­lor din Valea ­Ti­mo­cu­lui. Mulţi di­ntre re­pre­zen­tan­ţii celor mai sem­nificative or­ga­ni­zaţii româ­neşti de aici vin la în­tâlnire, în­să reprezentanţii autorităţilor locale, regionale şi judeţene nu dau curs in­vi­ta­ţii­lor. La ediţia din acest an au fost prezenţi: vi­ce­pre­şed­in­ţii Par­tia Demo­cra­tă a Rumânilor din Serbia, con­du­să de liderul Pre­drag Bala­še­vić, Novica Nja­go­jević şi Dragan De­mić; preşe­din­tele Comitetului pentru Apă­rarea Drepturilor Omului, filiala Negotin - Dušan Prvu­lović; Zaviša Jurji – preşe­di­n­te­le Asociaţiei Cul­turale Aria­d­nae Filum din Bor, Dimitrije Kra­čunović – pre­şe­­dintele Miş­că­rii Democrate a Ro­mânilor din Serbia; o de­le­ga­ţie a Comu­ni­tăţii Românilor din Ser­bia condusă de preşedintele Ste­ven Mihailov. Organizatorii ma­ni­fes­tării au fost preotul Bo­jan Ale­xandrovici şi Institutul Cul­tural Român, direcţia „Ro­mâ­­nii din afara ţării”, prin Aso­c­iaţia Cul­tu­­rală Ariadnae Filum.

Misteriosul Dušan Prvulović

Este preşedintele Comite­tu­lui pentru Apărarea Drepturilor Omului, filiala Negotin. Se nu­meşte Dušan Prvulović şi în zo­na Văii Timocului este foarte bine cunoscut, mai ales că, prin atragerea unor fonduri spe­ciale din România, a reuşit per­for­manţa de a construi o agenţie de presă foarte bună, Timoc Press. O discuţie cu acest lider res­pec­tat în Valea Timocului este de fie­care dată interesantă. „Des­pre referendum vă pot spu­ne, cu durere în suflet, că nu s-au fă­cut prea mulţi paşi îna­in­te. Nu se mişcă aproape nimic. A mai făcut câte ceva Asociaţia Ari­adnae Filum, a făcut nişte în­­tâlniri şi Partidul Democrat al Românilor din Serbia. Oricum, în­că nu a început să se lucreze aşa cum ar trebui!”, spune Prvu­­lović. În opinia sa, şansele ca re­censământul din octom­brie să aducă un număr mai mare de români ca de obicei, sunt infime. „Problema mare e că românii sunt numiţi vlahi şi pentru cei din Timoc vor să scoată o is­to­rie nouă, se lu­crea­ză la o or­ga­ni­zaţie românească pentru toţi ro­mânii, cu sediul în Timoc. Mă­car că or invita ei oa­menii să se declare vlahi şi nu români şi tot ar fi bine. Se lu­crează, aşa­dar, la o orga­ni­za­ţie pentru toţi ro­mânii şi de la Voj­vodina şi din Timoc. Ei tre­buie, în mod nor­mal, să facă o cam­panie pentru declararea ca r­omâni. Eu cred însă că toţi aceştia îi vor minţi pe români să se declare vlahi. Şi Partidul De­mocrat al Ro­mâ­ni­lor din Serbia şi Ariadnae Fi­lum şi Consiliul Minorităţilor. Da­că nu se face o organizaţie pu­ternică, unită, cu sediul aici în Timoc, nimeni nu îi va invita niciodată pe români să se declare altceva decât vlahi. Minorităţile ar trebui con­si­de­ra­te ceva bun şi frumos într-o ţa­ră, nu ar tre­bui privite ca o pie­dică. Eu cred că în acele comisii de recenzori ar fi trebuit să se for­meze gru­puri care să co­res­pundă zonei în care vor merge, adică dacă se duc într-un sat ro­mânesc – să pună români în comisie, da­că se duc la sârbi, să pună sârbi în echipă, ş.a. Pe de altă parte, oa­­menilor ar trebui să li se explice cum tre­bu­ie să se declare, ce tre­buie să spu­nă. Mai mult, în­tre­ba­rea ar trebui pusă în limba ro­mâ­nă, pen­tru că noi în româ­neş­te nu avem termenul vlah, numai ei au inventat de­nu­mi­rea asta de vlahi”, spune cu­ des­tulă durere în suflet Dušan Prvulović (foto sus)

Simbolistică folosită cu abilitate

Un aspect aproape banal, dar fundamental şi bine folosit de autorităţile sârbe, se regăseşte chiar şi în transcrierea denumirii festivalului în limba sârbă. Singurul recurs la adevărul istoric incontestabil este folosirea, în titulatura manifestării, a noţiunii de român/vlah, recomandată şi de Uniunea Europeană.

Astfel, traducerea în limba sârbă a denumirii „Festivalul de Paşti a Cul­tu­rii Româneşti” este „Uskršnji fes­ti­val vlaške (rumunske) kulture“ Aşa­dar, o mostră, poate chiar singura din această zonă, de evitare a confuziei ge­nerate de traducerea din sârbă în ro­mână a banalului termen de „ro­mân”. În Serbia nu există, în accep­ţi­u­nea sârbilor, decât românii din Voj­vodina şi circa 5000 – 6000 de ro­mâni, potrivit ultimului recensământ. Toate astea pleacă de la faptul că românii se declară vlahi din cauza de­ru­tei traducerii termenului de „vlaš­ke“ (vlah) în româneşte. Iar aici, con­fu­zia şi diversiunea este excelent apli­cată, în interesul încălcării drep­tu­ri­lor comunităţii româneşti. Astfel, în lim­ba sârbă, ar fi mult mai simplu da­că unui etnic român i s-ar spune „ru­munske“ în loc de „vlaške“, asta în con­diţiile în care „vlaške“, care ar tre­bui să se traducă „vlah“ se traduce „ru­mân”. În opinia vicepreşedintelui Par­tia Democrată a Rumânilor din Ser­bia, între cei trei termeni nu este nicio diferenţă, ei însemnând acelaşi lu­cru. Novica Njagojević (foto) mai sus­ţine că recensământul din octom­brie va aduce chiar mai mulţi vlahi decât ro­mâni, dar nu aici este problema, ci în exercitarea unor mai mari eforturi pentru a conştientiza faptul că, indi­fe­rent dacă îşi spun vlahi sau rumâni, ei tot români sunt. Novica Njagojević a precizat pentru IDS: „Iată ce se în­tâmplă într-o ţară care vrea să intre în Europa, ţara noastră ne priveşte ca pe un pericol. Eu am mai spus că dom­nul Tadjici nu e preşedintele meu, el ar fi preşedintele meu când îmi va res­pecta toate drepturile şi iden­ti­ta­tea, începând de la limba maternă în şcoli, de la biserica noastră, cu care avem şi azi multe probleme şi multe piedici. Faptul că autorităţile locale nu vin­ la manifestările noastre e foarte sim­plu, niciodată nu au fost, iar cu acest gest ne transmit că nu suntem bine priviţi şi bineveniţi aici. Din partea României, încercăm să ne înţelegem cu muma ţară, noi înţelegem că Ro­mâ­nia are multe probleme, dar cu toate a­ces­tea noi avem colaborare bună cu Ins­ti­tutul Cultural Român şi cu Depar­ta­men­tul Românilor de Pretutindeni“.