Obiectivul Moscovei în Transnistria este clar încă din anul 1924: o bază de acţiune pentru controlarea teritoriului dintre Prut şi Nistru, iar în timp - extinderea acestui control spre Dunăre şi spre inima Balcanilor.

O dorinţă mai veche a ţarului Alexandru I care îi cerea lui Napoleon în anul 1808 ca Dunărea să fie graniţa dintre Imperiul Rusiei şi Imperiul Otoman.

Transnistria a fost, este şi va rămâne o bază militară a Imperiului Rus. Formele politice pe care le îmbracă această bază militară au prea puţină importanţă – ideea de bază este menţinerea trupelor Moscovei. Tiraspolul nu a fost în realitate niciodată supus Chişinăului. Dimpotrivă, Tiraspolul a ţinut sub control zeci de ani artificiala Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Când oamenii dintre Prut şi Nistru au început să iasă de sub controlul Tiraspolului, când liderii de la Chişinău au devenit oameni fără studii la Tiraspol şi care nu puteau fi ţinuţi în frâu – atunci a apărut şi secesionismul. Tiraspolul nu putea să intre sub controlul Chişinăului.

Orice formă de reglementare a conflictului transnistrean care nu include retragerea necondiţionată a trupelor ruse şi reinstalarea autorităţii Chişinăului la Tiraspol reprezintă o recucerire a teritoriului dintre Prut şi Nistru. Până acum, Chişinăul a reuşit să reziste şi să scape de recucerire, indiferent de culoarea guvernării. Voronin l-a refuzat pe Putin. Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să evite propunerea germană de federalizare. Mai mult, AIE a reuşit să aleagă un preşedinte cu mandat deplin. Doar că această alegere s-a făcut cu sprijinul lui Igor Dodon. Iar Igor Dodon susţine federalizarea Republicii Moldova ca singură soluţie a reglementării conflictului transnistrean. Acesta să fie preţul pentru alegerea lui Nicolae Timofti? Nu este clar ce a cerut Dodon în schimbul votului său şi dacă plata a fost făcută sau încă urmează să fie achitată.

Federalizarea Republicii Moldova reprezintă cea mai proastă soluţie, în care Chişinăul are doar de pierdut. Orice fel de condiţii vor fi formulate pentru această federalizare, esenţa lor va rămâne aceeaşi: menţinerea trupelor ruse şi dreptul de veto pentru trimişii Tiraspolului la Chişinău. Mai bine zis, dreptul de veto în guvernarea de la Chişinău va aparţine Moscovei, pentru că nimic nu se întâmplă la Tiraspol fără voia Kremlinului.
Igor Dodon vorbeşte despre cooperarea cu Ucraina în reglementarea conflictului transnistrean. Kievul şi-a dorit să preia rolul fostei Uniuni Sovietice la graniţele Europei, însă a scăpat din vedere faptul că Moscova a rămas adevăratul stăpân. Ucraina se poate mişca între anumite limite trasate la Kremlin, iar cooperarea Kievului în ceea ce priveşte conflictul transnistrean nu înseamnă altceva decât o greutate în plus în talgerul rusesc. Ucraina este din ce în ce mai dependentă de Moscova şi nu-i va refuza nicio favoare în Transnistria. Rămâne de văzut cât va mai putea rezista Chişinăul în faţa acestor tentative de recucerire.