Iurie Muntean, prezumtivul moştenitor al lui Voronin, le lega copiilor cravate roşii şi le înmâna câte o îngheţată după ce aceştia au rostit un jurământ foarte scurt şi „neunivoc”: „Jur solemn şi promit să-mi iubesc fierbinte Patria”. Care Patrie? Înţelege fiecare ce vrea....

Întrebaţi de reporter, copiii răspundeau energic că a fi pionier înseamnă pentru ei a fi „un exemplu pentru colegi”, „să-ţi aperi patria” (una oarecare), „să-i ajuţi pe veterani, dacă aceştia vor rămâne în viaţă, şi pe cei mici”. Ciudat e că, deşi se aflau în preajma monumentului lui Lenin, nici copiii, nici maturii nu au pomenit despre „cauza lui Lenin” sau că acesta „este veşnic viu”. Doar o singură persoană, o tânără corpolentă, cu cravată roşie, probabil, instructoare, a rostit cuvântul „ideologie”.

„Noi nu cunoaștem și nici nu vrem să cunoaștem recomandările executivului, dar ziua de doliu noi o respectăm, o să vă convingeţi de aceasta peste jumătate de oră”, a răspuns Iurie Muntean pentru Jurnal TV, al cărui reporter s-a interesat de ce comuniştii sărbătoresc în zi de doliu.

Privită la televizor, acţiunea arăta anacronică, ca un veston stalinist, ajustat în funcţie de climatul politic, o manifestaţie cu sens neclar, cu puţin entuziasm, în a cărei necesitate nu păreau să creadă nu numai maturii, ci şi copiii. Se simţea lipsa lui Voronin şi a celorlalţi lideri comunişti, care, dacă e să-l credem pe Muntean, erau plecaţi „în raioane”. Dacă Voronin ar fi obiectiv, ar putea spune acum despre Muntean că este un pedofil politic, cum îl etichetase cândva pe un alt „dur” al scenei politice moldoveneşti care, între timp, s-a sinucis politic.

Mă întrebam ce gândeau părinţii prezenţi acolo, ce era în capul lor? Chiar îşi doresc ei pentru copiii lor să semene cu Lenin şi să ajungă expuşi într-un mausoleu?