Reabiliatarea politicii externe şi marşului revizionismului rus
Opinii / Editoriale • Octavian Sergentu @ www.presa.md
Nu o singură dată Rusia a frânt teritoriile şi spiritul de libertate ale unor popoare. Nu o dată ne-am încrezut în aşa zisa "oştire creştină" de la Moscova şi aceasta a fost una diavolească. Şi am crezut, şi am cerşit milă şi sprijin, şi de fiecare dată am fost "lucraţi" de cneazii, ţarii, secretarii generali sau preşedinţii acesteia. Cât de mult îl regretă azi unii pe un Vâşinski, pe o Ana Pauker sau pe un vreun alt comisar norodnic care ar fi în stare să ne aducă în îmbrăţişarea Rusiei. Poate suntem naivi, poate unii se îmbată cu apă de ploaie, dar un lucru e cert- cu Moscova am fost îmbrânciţi şi siluiţi spiritual şi fizic. Iar Istoria nu poate fi înşelată!

Basarabia contra Rusiei

O pretinsă expertă basarabeană pleda ceva timp în urmă că România trebuie să negocieze direct cu Rusia pentru Basarabia. Mi-am adus aminte de regretatul preşedinte al României Socialiste Nicolae Ceauşescu, care, la fel, a dorit la sfârşitul zilelor sale să readucă Basarabia acasă şi a sfârşit cum a sfârşit. Ne-am dumerit să observăm de la distanţă cum negociază Rusia în direct cu Georgia pentru Osetia de Sud şi cu Occidentul pentru Saakaşvilli.

R. Moldova negociază cu Rusia de la începutul existenţei sale, ba prin arme(anul 1992), ba prin Kozak, ba prin embargou "a produselor vinicole" sau " îngheţând gazele"... Eu, doar, mă întreb la ce ar trebui să renunţe România pentru a readuce la sânul său Basarabia? Este o întrebare pe care "ţarul" Putin şi adiotantul său, preşedintele rus-Dmitrii Medvedev, probabil, încă, nu şi-au pus-o...

Rusia o ţine una şi bună-planul Kozak chiar dacă Chişinăul oferă garanţii de autonomie extinsă în cadrul republicii.

Lumea multipolară şi Uniunea Europa de Est

Ruşii sunt în identificarea formulei magice care ar reda lumea multipolară spre care tinde Moscova. Formula exprimată de preşedintele rus Dmitrii Medvedev constă în cele cinci principii din politica externă de care se va ghida Federaţia Rusă: a) Rusia recunoaşte dreptul internaţional ca prioritate în relaţiile cu alte state, b) lumea trebuie să fie multipolară, nu trebuie acceptată unipolarietatea şi nu trebuie admisă domnaţia. Rusia nu trebuie să se raportezr la o singură ţară din lume-SUA; c) Rusia nu vrea confruntare cu nici un stat şi va dezvolta relaţii de prietenie cu Europa, SUA şi alte state ale lumii; d) o prioritate constă în asigurarea vieţii şi demnităţii cetăţenilor ruşi; e) Rusia ca şi alte state are interese priviligiate. În primul rând, Rusia vreasă dezvolte relaţii de prietenie cu vecinii. Probabil, ca în cazul Georgiei(sic).

Această formulă se regăseşte într-un limbaj camuflat şi în noua Concepţie de securitate a Rusiei.

De ce o altă Uniune în locul celei existente în formula CSI?

Într-un interviu al adjunctului Ministrului afacerilor externe al Rusiei A. Denisov despre situaţia din spaţiile CSI, ce a apărut în publicaţia "Vremea novostei" din 21 februarie 2008, acesta răspundea la întrebarea dacă mai este capabilă de viaţă CSI, că aceasta nu trebuie îngropată şi că este una recunoscută pe plan internaţional. Dar că CSI nu este o structură de integrare, ci un forum al statelor legate istoric. Strângerea şuruburilor a CSI-ului este fără perspectivă şi că această organizaţie are ca scop schimbul opiniilor, întrevederilor şi rezolvarea problemelor. Denisov subliniază faptul că state precum Ucraina şi Azerbaidjan reneagă ca subiect de drept organizaţia, dar că, totuşi, Comunitatea activează în direcţia acestora.

Forţa CSI-ului, spune ministrul rus, constă în vulnerabilităţile acestuia.

"Chiar dacă opinia publică nu cunoaşte sistemul organelor comunităţii, totuşi acestea rezolvă problemele, elaborează poziţii comune şi reguli de cooperare. Atâta timp cât CSI-ul apără interesele membrilor săi, el va avea priză. Nimeni cu forţa nu este ţinut în CSI, şi nu este băgat într-un proces al integrării",-afirmă Denisov.

Predicţiile filosofului "eurasiatic" rus Alexandr Dughin care afirmă că în perpectiva apropiată se va modifica arhitectura mondială, datorită războaielor locale de intensitate medie ce se vor produce pe întreg perimetrul Pământului se încadrează perfect în strategia rusă de recrearea a noului concept de orânduire a lumii. Şi Dughin vorbeşte că Rusia nu mai are motive să ţină Organizaţia de la Şanghai, EvrAzES-ul, OTSC-ul, uniunea statală cu Belorusia într-o realitate virtuală.

"Ne trebui sprijinul acestor state, ne trebuie o lume multipolară, ne trebuie o reală integrare a spaţiului post-sovietic", afirmă Dughin.

Între scenarită şi reevaluare de politică externă

La Chişinău mişcările pro-ruse manifestă din greu arătându-şi sprijinul faţă de noua politică rusă de reclădire a unei ordini pretinse "multipolare" pe mapamond. Tiraspolul urlă cu gură de şarpe că vrea să facă copy/paste la scenariul caucazian. Dar există grupuri elitare care cer o rapidă redefinire şi a politicii externe a României faţă de Moscova în contextul creat de conflictul din Georgia şi a provocărilor din regiunea Mării Negre.

Sunt voci cu pretenţie care chiar cred că Rusia este generoasă şi poate să ne dea în dar Bucovina şi Basarabia de Sud. Dacă ar fi aşa după cum îşi închipuie unii, sunt sigur că laboratoarele geo-strategice ale Kremlnului ar fi lansat pe piaţă un atare scenariu. Nu văd de ce ar trebui să fie lansate scenarii virtuale, care, încă, nu au fost concepute la Moscova.

Deocamdată, România este stat care aparţine Uniunii Europene şi în egală măsură Alianţei Nord Atlantice. Preşedintele României Traian Băsescu a perceput Marea Neagră ca "un lac rusesc", iar o nouă direcţie prioritară de politică externă a României a fost declarată regiunea Mării Negre.

Dar spaţiul pontic reflectă interese şi, în context, este unul cu mari probleme . Existe inadvertinenţe între Rusia şi Turcia, există probleme de ordin politic şi militar între Rusia şi Ucraina, între Rusia şi statele din GUAM pe subiectul conflictelor latente, există probleme de securitate energetică şi proiectele legate de zona Marea Neagră şi Marea Caspică. Unii pretinşi lideri de opinie au cerut în mod imperativ preşedintelui Traian Băsescu o reabilitare grabnică a relaţiilor cu Rusia, o reevaluare a priorităţilor, prin adoptarea unei linii politice mai "pragmatice" şi mai "moi" faţă de Kremlin.

O apropiere de Rusia şi o orientare a unor somnambuli cu ochii larg deschişi poate fi caracterizată dorinţa unor forte româneşti de acomodare la noul revizionism moscovit.

Nu cred că situaţia este într-atât de gravă încat se cere o reconsiderare din temelie a fundamentelor politicii româneşti externe. I s-a reproşat lui Traian Băsescu că nu a dat o fugă până la Kremlin, ci a făcut un turneu în statele care nu sunt în relaţii de servitudine totală faţă de Moscova.

Probabil, unii deja şi-au făcut loc ca să depună juramântul de credinţă în faţa cuplului neoimperial Putin-Medvedev. Este adevărat că preşedintele Traian Băsescu a făcut această vizită în regiunea Mării Negre, iar vizita a cuprins toate statele din GUAM, cu care s-a încercat constituirea unor proiecte alternative celor dominate de Kremlin.

Vizita a însemnat mai mult decât o prezenţă românească, a însemnat transmiterea unor semnale de încurajare şi de sprijin a unui partener cu miză creativă în ragiunea Mării Negre. Inclusiv, propunerea comună româno-ucraineană, de înlocuire a trupelor ruseşti de menţinere a păcii din Georgia şi Transnistria cu trupe ale OSCE sau ale UE.

În loc de concluzii

Rolul României trebuie să fie a unui actor cu miză regională, în care dosarele ce ţin de securitatea Mării Negre, să capete mai multă acţiune. România are capacitatea de a da vectori politicilor sale regionale, inclusiv în spinosul dosar transnistrean.

Eu, unul, nu aşi îndrăzni să manifest adoraţie, nici măcar simpatie faţă de "ursul" rus, pentru că acesta chiar ar crede că am o dragoste nemaivăzută faţă de el, astfel încât ne-am putea trezi cu acesta câlcând apasat, cu un dor nespus de-a fi mângâiat, nu numai la Tiraspol, Chişinău, dar chiar şi la Bucureşti.

05.09.2008