Integrarea europeana si proiectul (anti)identitar al R. Moldova
Opinii / Editoriale • Dan Dungaciu @ www.rgnpress.ro
O intrebare in jurul careia basculeaza totul

Cartile care s-au scris despre R. Moldova in ultimii ani se pot numara pe degete. Dintre cele mai recente (2007-2008), trebuie notate, obligatoriu, urmatoarele: Andrei Brezianu, Vlad Spanu, Historical Dictionary of Moldova (second edition), 2007; Matthew H. Cistel, The Language of the Moldovans. Romania, Russia, and identity in an Ex-Soviet Republic, 2007; Stefan Ihrig, Wer sind die Moldawier? Rumänismus versus Moldowanismus in Historiographie und Schulbüchern der Republik Moldova, 1991-2006, 2008; Stefan Ihrig, Vasile Dumbrava, Diermar Müller, Igor Sarov (ed.), Istoria intre stiinta si scoala - perioada interbelica in Basarabia. Studii, materiale, surse si sugestii, 2008.

Ce au in comun aceste volume? Cel putin un lucru. Toate, explicit sau implicit, se refera la problematica identitara a R. Moldova. Pe tronson istoric, curricular, lingvistic, istoriografic sau politic, aceste volume, publicate dupa aproape 20 de ani de la destramarea URSS, care a facut posibila aparitia pe harta a noului stat, (ne) vorbesc despre modul in care R. Moldova si-a cautat sau isi cauta in continuare profilul identitar. Observatia este importanta. Caci, daca, dupa atatia ani de la dobandirea independentei, cea mai semnificativa chestiune a R. Moldova, cel putin in ochii cercetatorului occidental, pare sa fie problematica identitara, atunci nu ne putem preface ca ea nu exista.

Mai mult: nu credem sa mai fie astazi un stat din spatiul rasaritean despre care sa se scrie - atunci cand se scrie - aproape exclusiv despre aceasta chestiune. In definitiv, toate aceste volume enumerate incearca sa raspunda la o singura intrebare. Iar intrebarea este: "Cine suntem noi?". Si asta spune mult despre situatia acestui stat aflat la marginea Romaniei, implicit a UE si a NATO. Raspunsul la intrebarea "Cine suntem noi?" nu este in niciun caz dat, mai ales la nivel de stat, in ciuda unor referinte formale, dar nu de fiecare data relevante, pe care unii oficiali le flutura sub ochii celor suspiciosi. De aici, ocultarea temei la Chisinau sau, cum sugeram, camuflarea ei sub rasunatoare lozinci oficiale.

Unde a disparut problematica identitara?

In ciuda, insa, a unei retorici grandilocvente, ambiguitatea fata de acest subiect este semnificativa chiar si in discutiile oficiale. Redam aici o mostra, dintre cele mai recente, prezenta in discursul ambasadorului R. Moldova in SUA, de altfel o fosta importanta voce a spatiului neguvernamental din republica, dl Nicolae Chirtoaca.

Intr-o alocutiune tinuta la Commision on Security and Cooperation in Europe, U.S. Helsinki Commison, ambasadorul spunea: "De la inceputul acestui secol, Moldova a facut progrese vizibile, trecand de la postura tipica a unui stat slab la sfarsitul anilor 90, confruntat cu probleme multiple si obsedat de crize identitare (obsessed by the identity crisis), la institutii relativ democratice, structuri guvernamentale functionale, crestere economica bazata pe sectorul privat". Dupa care, orice referire la problematica identitara dispare din discursul ambasadorului.

Nu am fi invocat acest pasaj, daca el nu ar fi relevat ambiguitatea profunda in care problematica identitara se afla la Chisinau. Ce a vrut sa sugereze, de fapt, oficialul? Ca problematica identitara este una care tine de trecut, fiind legata de anii "copilariei" statului, cand sistemul era nefunctional, iar astazi, cand lucrurile merg spre bine (?), chestiunea dispare din peisaj? Ca problematica identitara devine evanescenta odata ce institutiile devin functionale si cresterea economica semnificativa? Ca orice referire la aceasta chestiune este doar semn de criza, defectiune sau esec, dar care defectiune a fost depasita deja in R. Moldova?

Greu de spus. Trecand peste faptul ca numele real al statului nu este "Moldova", ci "Republica Moldova" - iar aceasta referinta inexacta ar putea, ea insasi, sa fie proba unei crize identitare inca neostoite - sau peste faptul ca lucrurile nu sunt in republica atat de roz pe cat sunt prezentate in discurs, semnalam doar interpretarea, cel putin partiala. A spune ca astazi problematica identitara nu se mai pune in R. Moldova este, evident, un abuz. Caci mizele identitare ale elitei guvernamentale de la Chisinau, inclusiv crizele de acest tip, insotesc R. Moldova pe tot parcursul ei pro-european, atat cat e, devenind chiar proiect constitutiv in acest demers integrator.

Mai concret: chiar strategia de integrare europeana a R. Moldova a fost aleasa de catre elita guvernamentala din ratiuni aproape exclusiv identitare. Sau anti-identitare! Sa vedem cum.

Spre Vest, fara Bucuresti?

In anii 90, doua erau, in esenta, posibilitatile de evolutie a R. Moldova: spre Est, alaturi de Rusia, si spre Vest, alaturi de Romania. Dincolo de nuante, cam asa arata meniul geopolitic care se afla la dispozitia Chisinaului atunci.

Dupa 2007, odata cu integrarea europeana a Romaniei, ceea ce exista in nuce devine proiect, iar cele doua optiuni s-au transformat, treptat, in trei. A aparut o a treia cale, care ar putea fi rezumata astfel: spre Vest, fara Romania (si, daca se poate, impotriva ei).Astazi, aceasta optiune pare ca a devenit axioma a politicii externe a Chisinaului.

Cat de sincera este optiunea, nu discutam aici. Exista voci care acrediteaza, nu fara temei, ideea ca prima parte a sloganului - adica "spre Vest" - ar fi mai putin asumata si credibila pentru guvernarea actuala de la Chisinau, decat cea de-a doua, respectiv "fara Bucuresti". Destul sa notam ca, din 2007 incoace, in pofida faptului ca populatia crede si a crezut intotdeauna ca Romania ar trebui sa fie principalul partener al R. Moldova pentru integrarea europeana, elita guvernanta de la Chisinau se incapataneaza sa faca altfel. Adica, pe dos.

Consecinta este ca Romania a fost folosita sistematic pe rol de "inamic extern" si a devenit, in acesti ani, scuza favorita a guvernarii de la Chisinau, ale carei fobii anti-Bucuresti au fost exhibate pe larg si pe toate canalele posibile (de la declaratii publice la scrisori prezidentiale catre statele UE). Sugestia pe care o lanseaza Chisinaul este ca, orice apropiere a celor doua maluri, indiferent pe ce canale, ar duce, automat, la sfarsitul proiectului sovietic al unei republici moldovenesti.

Nu comentam enormitatea unei asemenea asertiuni. Care este insa pretul acestei strategii de politica externa, fundamentata pe un proiect (anti)identitar? Unul major, si pe care il plateste, cotidian, intreaga populatie din stanga Prutului, indiferent de etnie, gen, educatie, varsta sau culoare politica: impasul evident al procesului de integrare europeana si spectrul gri al "integrarii fara europenizare", care sta ca o sabie a lui Damocles deasupra R. Moldova polietnica si multiculturala.

08.12.2008