Jurnalista, cam pe dinafară la subiectul „la Moldavie”, şi-a amintit totuşi de „revoluţia (noastră) din aprilie” şi m-a întrebat cum mai stau lucrurile pe la noi. I-am spus că lucrurile nu stau, ci se mişcă, şi se mişcă în direcţia unor noi alegeri care tare, iarăşi, ar putea să ne schimbe direcţia. „De aceea, i-am zis, oricât v-ar părea vouă, elveţienilor, de ciudată o asemenea atitudine, eu sper că poporul meu va vota corect la 28 noiembrie, iar eu îl voi îndemna cu orice prilej să voteze corect, ca să nu-mi lipsească ţara şi pe mine de viitor”.

„Ce înseamnă să votezi corect?”, m-a întrebat jurnalista, vădit dezamăgită de implicarea mea în opţiunea de vot a concetăţenilor mei. „Păi, i-am răspuns, să voteze astfel încât şi eu, şi alţii, să mai putem veni în Elveţia, iar Europa să vadă în noi nişte colegi, nu nişte scăpătaţi din ţarc. Faptul că ţarcul ce mi-l promite Voronin nu mai e sovietic, ci doar comunist, nu mă încălzeşte deloc”.