Azi-dimineaţă, pe la 7.30, urmăream M-1 care-i avea invitaţi pe cobzarii lui Tudor Ungureanu de la Căpriana cu ocazia Zilei României - „a României Mari”, cum a precizat cineva. S-ar fi putut întâmpla aşa ceva pe vremea lui Voronin? Prima mea concluzie a fost următoarea: numărul de români din R. Moldova depinde de cine e la putere la Chişinău şi de puterea şi direcţia din care bat vânturile geopolitice peste Moldova.

Acest adevăr a fost confirmat şi de rezultatele scrutinului electoral de duminică: cele 10 procente de moldoveni care au votat pentru PL sunt români declaraţi deschis. Români declaraţi sunt şi cele câteva mii de moldoveni care au votat pentru PNL. Nu mai puţini sunt şi românii care au votat pentru PLDM. Cunosc moldoveni care se consideră (cu mândrie) români chiar şi în PD. Astfel scrutinul de duminică are în acest sens valoare de recensământ. Există, bineînţeles, şi români …”nedeclaraţi”, care, dintr-un oportunism istoric, se conduc după principiul locotenentului la care bravul soldat Svejk slujea ca ordonanţă: „Fraţilor, suntem cehi, dar să nu ne afle nimeni!”. Deci, şi pe la alte popoare e cunoscut acest fenomen. A doua concluzie a fost de fapt o întrebare: cum ar fi arătat azi situaţia la acest capitol dacă în aceste două decenii la Chişinău erau la putere alţii, nu comuniştii, şi vânturile geopolitice băteau din altă direcţie?

…Scrutinul de duminică ne-a mai oferit o şansă. Să n-o ratăm. Ziua României e prima zi de iarnă. Auziţi zvon de zurgălăi? Vin zăpezile dinspre munte şi sănii voievodale, trase de cai cu hamuri roşii. Bună dimineaţă moldoveni, bună dimineaţa Românie!