In cadrul alocuţiunii Preşedintelui României, Traian Băsescu, în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de joi 27 ianuarie, pentru prima data dupa 1945, Romania pune problema in fata unui for european a recunoasterii aromâni, vlahi, istroromâni şi meglenoromâni ca minoritati romanesti.

In acelasi timp Romania avertizeaza ca “Suntem foarte interesaţi ca integrarea europeană şi euroatlantică a statelor din Balcani să se desfăşoare cu respectarea normelor şi standardelor Uniunii Europene şi Consiliului Europei în materie de protecţie a minorităţilor naţionale”, adica, cu alte cuvinte, daca state ca Serbia, Croatia Albania, Macedonia nu vor recunoaste si nu vor acorda drepturi minoritatilor romanesti autohtone de pe teritoriul lor, aceste state vor pierde sprijinul Romaniei in procesul de integrare.

Este pentru prima data dupa 1945 cand Romania pune in politica sa externa, interesele romanilor din afara frontierelor, in fata intereselor “fratesti” (atat de dragi fostilor securisti din DIE, unii parazitand inca unele institutii) cu statele din vecinatate.

Este o schimbare de paradigma extrem de importanta care daca se va mentine va produce schimbari fundamentale in starea comunitatilor romanesti din jurul frontierelor si Balcani. Totul este ca acesta politica sa fie dublata si de actiuni concrete in spatiile locuite de comunitatile romanesti respective, unde statul roman trebuie sa creeze institutii si nu sa arunce banii pe serbari, fara efect pe termen lung. Bugetarea adecvata a institutiilor care se ocupa de cei peste 10 milioane de romani din afara frontierelor si angajarea unor oameni pregatiti si dedicati domeniului, trebuie sa fie deasemenea una din masurile prioritare pentru sutinerea unor politici active in sprijinul comunitatilor romanesti.