Interviu cu Marian Voicu, realizatorul TVR: Jurnaliştii, comuniştii şi sârma ghimpată
Interviu / Reportaj • Stela Popa @ stelapopa.unimedia.md
"Ar fi timpul ca jurnaliştii să vadă dincolo de borduri, spre frontiere, acolo unde comuniştii lui Voronin vor să planteze o sârmă ghimpata care să se încolăcească de Prut precum viţa-de- vie". D-le Marian Voicu, dvs sunteţi cunoscut publicului din R. Moldova în calitatea dvs de jurnalist, care, de-a lungul carierei, a realizat la TVR, TVRi şi, mai nou, Europa FM, numeroase emisuni legate de R. Moldova. Sunteţi unul dintre puţinii jurnalişti de peste Prut care s-a interesat dintotdeauna de soarta românilor-basarabeni. De ce anume Moldova? De unde atracţia pentru acest subiect - sau e mai mult decât atât?

Marian Voicu: Pentru că în jurnalism, ca şi în viaţă, trebuie să ai mize mari. Jurnaliştii au re-creat societatea modernă românească.

După ce Piaţa Universităţii a fost călcată în picioare de "minerii" cu uniforme apretate, o parte din golani s-au "baricadat" în presă. Gospodinele care urlau pline de venin la adresa bărboşilor s-au mutat şi ele în presă. Bătălia s-a mutat în spaţiul scris (televiziunile nu contau pe atunci).

Jurnaliştii liberi au făcut posibilă apariţia lui Constantinescu la Cotroceni. O şansă uriaşă, ratată. Nimic nu e mai rău decăt ratarea…

A venit apoi dictatura de catifea a lui Năstase, când încet-încet presa a devenit tot mai puţin liberă, iar editorialelor le-au luat locul Armaghedoanele. Cred că presa şi-a recăpătat libertatea, din nou prin luptă, în 2004, noiembrie.

Ei bine, după 15 ani, odată ce modernizarea României era un bun câştigat definitiv şi curcubeul a consfinţit legătura de idealuri cu Marele Licurici, jurnaliştii au rămas fără mize majore. Au rămas doar cu bordurile lui Videanu şi Autostrada Licuricilor, cu împletiturile Elenei Udrea. Nimic capital. Din când în când Băsescu mai aruncă o fumigenă, Tăriceanu îşi mai paraşutează oamenii în spatele Cotrocenilor, dar atât. Subţire. O coregrafie de ambuscadă, în care mai apar şi Loganuri de 70.000 de euro. Poate că ar fi timpul ca jurnaliştii să vadă dincolo de borduri, spre frontiere, acolo unde comuniştii lui Voronin vor să planteze o sârmă ghimpata care să se încolăcească de Prut precum viţa-de- vie.

Cred că singura condiţie necesară pentru ca prietenilor şi colegilor din presa din România să li se deschidă apetitul pentru Moldova este să o viziteze măcar o dată. Ar scăpa de prejudecăţi şi ar descoperi şi o miză pentru care merită să scrie.

"Podul de Flori putea deveni unul din reperele puternice ale istoriei contemporane. A fost un foc care nu a fost întreţinut şi s-a stins de la sine. Poate că nu este târziu".

Şi în acest an, în presa românească aţi fost primul şi, practic, singurul jurnalist care a abordat în cadrul emisiunii "Atunci şi Acum" problema Podului de Flori de acum 18 ani. Cum se face că după atâţia ani, atât de o parte, cât şi de cealaltă a Prutului, acest eveniment, semnificativ din istoria noastră naţională, a fost practic uitat?

Marian Voicu: Să nu uităm că presa românească este o presă tânără, la propriu. Mulţi dintre colegii mei nu terminaseră încă gimnaziul pe atunci. Pentru ei nu este istorie recentă pentru că pur şi simplu nu are notorietatea altor pasaje de istorie recente. Și nu pot fi ei învinovăţiţi pentru asta. Vina este a seniorilor, cei care creează subiectele de presă. Podul de Flori putea deveni unul din reperele puternice ale istoriei contemporane. A fost un foc care nu a fost întreţinut şi s-a stins de la sine. Poate că nu este târziu. Trebuie însă modelat cu grijă în simbol. La fel de bine poate fi bagatelizat şi redus la un simplu banc. Si asta ar fi cel mai rău.

"Asta îmi place la dl. Putin: că ne pune mintea la treabă…"

Dacă am abordat subiectul limbii o să fac referire la 2 sărbători naţionale de la Chişinău pe care dvs le-aţi abordat şi în cadrul emisiunilor pe care le realizaÈ›i - Ziua Independenţei şi Ziua Limbii. Prima este sărbătorită mai mult sau mai puţin oficial la Chişinău, dar fără tragere de inimă. În acest context, d-le Voicu, cum vede un jurnalist ca dvs independenţa Republicii Moldova? Ce a însemnat ea din 1991: un punct terminus, o etapă spre un alt proiect politic sau, pur şi simplu, o întâmplare istorică ? Ce ar trebui să însemne astăzi pentru generaţia tânără?

Marian Voicu: Grele întrebări. Ar putea răspunde numai cel care ar şti răspunsurile la întrebarea "unde sunt teroriştii?" şi dacă "A fost sau n-a fost?". Un filosof maghiar, Tamas Gaspar Miklos, remarca apetitul românilor pentru demolarea propriilor mituri, pornind de la această constatare, privind reflecţiile legate de RevoluÈ›ia din decembrie. Totul pleacă de la posibila valorizare a unui eveniment istoric.

Dar să vedem cine are de câştigat şi cine are de pierdut dintr-o astfel de eventuală valorizare. Teoretic, istoria o scriu istoricii. În cazul nostru, însă, jurnaliştii sunt cei care induc judecăţile de valoare publicului. Să nu ne mai întrebăm ce au însemnat cele două date în istoria Moldovei. Să spunem limpede că sunt pietrele de hotar ale drumului către unirea cu România, care se va întâmpla până când domnul Stati să apuce să îşi revizuiască Dicţionarul…

D-le Marian Voicu, suntem obligaţi să insistăm asupra chestiunilor identitare, a aspectelor geopolitice. Ne obligă situaţia în care ne aflăm. Cum vedeţi Dvs. evoluţiile din regiune? Ce se poate întâmpla cu R. Moldova şi ce ar trebui să facă un stat ca România pentru a preîntâmpina fixarea noii cortine de fier pe Prut?

Marian Voicu: Asta îmi place la dl. Putin: că ne pune mintea la treabă. Nu întâmplător cei mai mari şahişti au fost ruşi.

Cred că există două scenarii posibile +1:

1. O Moldovă federală şi tot mai îndepărtată de UE, cu o Transnistrie în Parlament care îi va dicta Chişinăului comenzile Moscovei;
2. O Moldovă lipsită de Transnistria şi căreia UE să îi promită un viitor european nu foarte îndepărtat;
3. Există şi o a treia variantă dar este cea mai neagră: un viitor georgian. Lipsa de scrupule a Rusiei şi bâlbâielile funcţionăreşti ale Europei au demonstrat că se poate.

"Nu mă aşteptam la o astfel de hărnicie stupidă din partea comuniştilor… Moldova va pierde procesul TVR la CEDO şi va fi obligată să revină la situaţia iniţială".

De câţi ani lucraţi la TVR? Cum interpretaţi scoaterea TVR-ului din R. Moldova şi difuzarea lui sporadică doar pe unele reţele de cablu?

Marian Voicu: De când lucrez în TVR (1996) am asistat la multe măgării înscenate românilor şi României, în special din partea "prietenilor" ucraineni. Nu mă aşteptam însă la o astfel de hărnicie stupidă din partea comuniştilor. Dar revenim la miză, iarăşi: miza alegerilor din martie 2009 este uriaşă, aşadar totul este permis. Moldova va pierde procesul la CEDO şi va fi obligată să revină la situaţia iniţială. Nu ştim însă dacă asta se va întâmpla până la alegeri.

Mai nou, asistăm la înmulţirea cazurilor de interzicere sau tergiversare a acreditarii corespondenţilor români în R. Moldova. Exemplul Cristinei Dumitrescu, corespondent RRA, Doru Dendiu, corespondent TVR, Lina Grau, News In sunt doar câteva dintr-un şir întreg. Cum se văd toate aceste acţiuni de la Bucureşti

Marian Voicu: Bucureştiul este prea puţin la curent cu ce se întâmplă la Chişinău. Sau poate că s-a obişnuit să spună: Ei bine, orice este posibil acolo! Problema este a autorităţilor de la Bucureşti, care sunt de o surzenie copleşitoare. O revoltătoare indolenţă şi lipsă de viziune.

Ca jurnalist cu experienţă, ce sfat le-aţi da jurnaliştilor de la noi, care mai luptă şi mai speră într-o ameliorare? Nu este un secret că în R. Moldova, pentru reprezentanţii mass media care lupta contra puterii comuniste, este o perioadă dificilă. Un sfat şi un gând bun de încurajare pentru ei, vă rog.

Marian Voicu: Gândiţi-vă că jurnaliştii români de la începutul anilor 90 vedeau cum România este încet-încet înghiţită de marasmul neocomunist. Presa trebuie să fie ultimul bastion al încrederii şi optimismului. Trebuie să părăsească ultima corabia. Atunci când jurnaliştii capitulează, totul s-a terminat.

"Am înţeles că şi vinul de anul acesta o să fie unul strălucit. Abia aştept să îl gust. Poate că e rău că nu îl mai vor ruşii, dar poate că aşa a fost să fie: să îl bea românii!"

Au început uninominalele. De curând, atât pe UNIMEDIA, cât şi pe blogul meu personal, am postat câteva articole despre candidaţii pentru Colegiul Europa de Est, unde este inclusă şi R. Moldova. Interesul publicului a fost unul major. În opinia dvs, ce calităţi trebuie să aibă viitorul reprezentant al românilor - basarabeni în Parlamentul României şi care ar fi cele mai stringente probleme pe care, odată ce va primi mandatul, va trebui să le abordeze?

Marian Voicu: Nu voi enumera calităţi, ci voi spune care este favoritul meu în această cursă: Eugen Tomac. Este tânăr, are o experienţă de peste 10 ani în proiecte care privesc Basarabia, este el însuşi un om care a plecat din sudul Basarabiei şi are deja o carieră universitară, una non-guvernamentală girată de autorităţi precum Ambasada SUA şi iată, de 3 ani, este consilier la Cotroceni pe problemele românilor din jurul României. Şi mai este o chestiune importantă: îi cunoaşte nu numai pe politicienii din Moldova, ci şi (ceea ce este cel mai important) pe cei din România, cu care va trebui să lucreze. Şi nu în ultimul rând, dl. Tomac este una din puţinele persoane pe care le ştiu care să fi ajutat foarte mulţi basarabeni, în diverse situaţii, total dezinteresat.

De curând aţi înfiinţat o asociaţie a jurnaliştilor. Spuneţi-ne, în câteva cuvinte, despre ce este vorba şi care sunt scopurile acesteia? Am înţeles că aţi lansat-o de ceva timp şi la Chişinău.

Marian Voicu: Da, este vorba despre Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români. Am itinerat proiectul la Chişinău, Szeged, în Timoc şi Voievodina şi l-am prezentat colegilor jurnalişi din ţările respective. Este vorba de o asociere a breslei care să poată lucra pe proiecte specifice (training, work-shop-uri, burse, editarea de publicaţii, conferinţe), dar şi să reprezinte o voce respectată în dialogul cu autorităţile din România, Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria şi Serbia. Am avut recent o întâlnire la Cluj cu reprezentanţi ai presei din aceste ţări şi am stabilit că în mai 2009 vom organiza un Congres Internaţional la Kladovo / Timoc - Serbia. S-a concretizat, de asemenea, deja, şi o ofertă de training la Cluj, din partea Universitaţii locale şi a TVR Cluj.

La încheiere, dacă aveţi un mesaj pentru publicul din R. Moldova care vă urmăreşte, vă rog.

Marian Voicu: Am înţeles că şi vinul de anul acesta o să fie unul strălucit. Abia aştept să îl gust. Poate că e rău că nu îl mai vor ruşii, dar poate că aşa a fost să fie: să îl bea românii. Sănătate!

D-le Marian Voicu, vă mulţumesc, vă urăm mult succes pe mai departe şi vom urmări emisiunile dvs cu aceeaşi plăcere ca şi până acum. Vă mulţumim că nu uitaţi de românii - basarabeni de peste Prut.

18.11.2008